Sub miza timpului

Trecut, prezent, viitor...toate stau sub o miza a timpului care uneori se defineste prin ceea ce te face fericit sau ceea ce lasi in urma. Si uite asa ajungi intr-o zi sa-ti spui "nu mai am timp". Nu mai am timp sa fiu eu, nu mai am timp sa insemn, nu mai am timp sa fac. Iar cand ajungi sa nu faci, ramai suspendat.

Fiecare isi defineste timpul in felul sau si desigur in extensiunea lui, timpul, trebuie impartit. Este o arta sa traiesti in tandrete si in echilibru. Este o deprindere pe care tot numai el ti-o poate oferi prin experiente si amintiri. Insasi societatea este o scara majora ce se defineste in felul sau. Noi ne definim ca o civilizatie care se chinuie "sa ajunga din urma" (tot o chestiune de temporalitate).

In goana asta dupa o tigaie cu pret redus sau placeri scumpe comprimam momentele pe care ni le-am fi putut darui sau le-am fi putut oferi celorlalti. Cand recapeti controlul asupra timpului, finitul scapa cronometrului, devenind un infinit de posibilitati. 

Exista modalitati individuale de a nu ne mai simti pe marginea timpului. Atunci cand il dam, in fapt il si primim. Pana la urma devine o chestiune personala daca ne autosabotam crezand ca ramane in oglinda retrovizoare a existentei noastre.

Nu exista nici "prea devreme", "nici prea tarziu", dar exista "sub miza timpului". Cu toate ca trecutul nu poate fi schimbat, am primit acest minunat dar: de a ne putea construi viitorul pornind de la prezent, de la "acum".