Poate am imbatranit, dar am devenit mai inteleapta.

Poate am imbatranit, dar am devenit mai inteleapta. Acum stiu ca in orice conditii, calitatea costa. Acum stiu ca iubirea nu are sfarsit, pe cand dragostea are termen de valabilitate, iar ea nu trebuie confundata cu dorinta. Acum stiu ca timpul trece in favoarea ta, doar in masura in care il pretuiesti si te bucuri de el.  

Pana la urma sa imbatranesti este un privilegiu. 

Timpul iti va cere mereu partea, iar tu nu trebuie decat sa te bucuri si sa inveti in fiecare zi. El este cel ce te va vindeca atunci cand medicamentele nu o pot face si tot el este cel ce iti va arata in final cum se oranduiesc toate.

Timpul te va obisnui ca respectul se castiga in fiecare clipa prin ceea ce faci si ca iubirea nu se cere pentru ca ea se ofera neconditionat. Iar cea mai sincera iubire, se transforma cu trecerea timpului si gaseste cai noi de a se exprima.

Tot timpul este cel ce te va invata ca nu trebuie sa faci ordine dupa altii sau in numele lor pentru ca fiecare isi are propria ordine. E important ca atunci cand te uiti in jur sa vezi bucuria celorlalti ca esti langa ei, cand te uiti in urma sa-ti apreciezi amintirile, iar cand te gandesti la viitor sa nu iti pierzi increderea, dar mai mult decat orice sa nu iti pierzi credinta.

In fiecare zi ne facem planuri, prea multe planuri pe care viata ni le da peste cap. Poate este din cauza ca nu se traieste dupa ele. Existenta are menirea de a te surprinde. Daca ai sti dinainte tot ce te asteapta cum ai mai putea ajunge sa te cunosti?

Sunt situatii pe care nu le dorim dar trebuie sa le traim pentru a fi mai puternici, sunt oameni care pleaca din viata noastra fara sa vrem dar trebuie sa invatam sa le dam drumul. 

Uneori elementara intelepciune este obligatia propriilor alegeri.

Poate imbatranesc, dar sunt recunoscatoare pentru asta. Sunt recunoscatoare ca imbatranesc langa oameni mai intelepti decat mine, mai iertatori, mai buni, de la care invat in fiecare clipa.