Culca-te!...E tarziu! Imi spun asta in fiecare seara, doar ca acum e ceva special: vin din vacanta...vin dintr-o pauza.
Mi-am odihnit sufletul de agitatie lasandu-i doar libertatea de a simti frumusetea fiecarei zile pana in maduva emotiilor.
Mi-am odihnit mintea fara a o mai supune asalturilor de ganduri, am lasat-o sa se odihneasca la umbra amintirilor precum doarme sufletul begoniei in bulbi.
Am fost in pauza de ploile ce-mi intrasera in suflet, m-am bucurat de linistea din jur si de un dor neajuns de bucurie.
Am alergat prin nisip, am lasat valurile sa-mi spele pacatele, am numarat stelele iar norii i-am transformat prin puterea imaginatiei in pasari, apoi pe rand in oameni.
Am avut sentimentul curat ca iubesc tot ce iubeam inainte insa mai patimas: ciresele aveau un gust mai intens, marea era mai sarata ca niciodata, visele mai puternice iar oamenii mai frumosi. Am avut sentimentul ca sunt libera.
Daca voi mai trai zile ca acestea de fericire vreau sa-mi strige: "asteapta-ma ca vin si eu...eu-bucuria de a trai, eu-bucuria de a fi om, eu-desenul unui moment de luciditate".
Ma las inghesuita in miezul noptii de soaptele unor amintiri frumoase. Povestile noastre sunt mereu impartite pe capitole. Promisiunea pe care mi-am facut-o a fost ca in fiecare capitol nou sa fiu eu insami, sa nu-mi pierd unicitatea, zambetul si bucuria de a trai pentru ca nu-mi voi putea darui niciodata timpul trecut.
