Cand lucrurile se vad diferit nu invoca nepotrivirea de caracter, ci ca opusele se atrag. In felul acesta e ca si cum ai purta o jacheta de piele peste o rochie eleganta rosie. Au texturi diferite dar sunt magnetice in a le combina astfel.
Nu inseamna a-i obliga sa ramana pe cei care vor sa plece pentru ca in acest mod nu vei reusi sa-i descoperi sau sa-i pastrezi pe aceia care vor sa fie langa tine cu adevarat. Numitorul comun al unei relatii a carei radacini s-au desprins din iubire este “impreuna”, nu “la fel”. Nu poti sablona preferintele, gandirea sau valorile si e de preferat sa nu le suprimi in cel de langa tine.
Nepotrivirea de caracter apare atunci cand in loc sa ne raportam la intreg, ne raportam la bucati. Jumatatea noastra e de fapt un intreg. Noi insine suntem fiinte intregi si nu jumatati. E adevarat ca la inceput vedem doar bucatile, dar pe masura trecerii timpului descoperim intregul. Un om care iubeste, va reusi sa respecte si sa vada frumusetea acestui intreg, iar el nu va vedea diferentele ca fiind o nepotrivire de caracter ci dimpotriva, ca o completare sau ca o constatare: ca opusele se atrag.
Mintea fiecaruia este un univers extraordinar, sufletul la fel, iar unicitatea este un mixt ce te ajuta sa devii acel intreg. Se poate considera ca nepotrivirea de caracter reprezinta de fapt multe altele?!Poate lipsa iubirii, a comunicarii, neincrederea, egocentrismul sau orice alte lipsuri care se pot ascunde sub un asemenea motiv.
“In deosebirea caracterelor se ascunde armonia lui Dumnezeu”. Cel care iubeste nu va invoca niciodata nepotrivirea de caracter, ci ca opusele se atrag.
