Povestea de seara (Don’t grow up, it’s a trap)

Sursa: http://www.suntmamica.ro/media/article_images/5144/1-mama-si-bebe-22-res-5144-b.jpg

Rutina serilor noastre s-a schimbat pentru ca acum incepe cu o poveste. De cele mai multe ori e una inventata. Ba o gargarita nu mai poate zbura si are nevoie de ajutor, ba ursul isi cauta o casa pentru noptile de iarna unde sa hiberneze, ba o zebra traverseaza ilegal  ca sa salveze o caprioara, iar ariciul politist nu stie cum sa procedeze. 

In centrul tuturor povestilor este fetita mea. Ea salveaza animalele, le ajuta si le da sfaturi. Stiu ca nu intelege nimic la cele cateva lunisoare, insa in momentul in care ma priveste cu ochii ei negri si stralucitori, pentru mine este o alta poveste, una reala si plina de sens.

Si asa, in lumea "oamenilor mari", ma simt ca o culegatoare de stele. 

A fost odata ca niciodata...o printesa!? Nici vorba! A fost odata ca niciodata...un om, care hoinarea si cauta printre cotloanele lumii un "ceva". Ceva despre fericire, despre sens, despre a fi si despre multe altele. Dar cand si-a tinut in brate pentru prima data puiutul a inteles ceva despre iubirea pura si neconditionata. Cand puiutul i-a zambit cu gurita lui stirba, a mai aflat ceva despre fericirea deplina. Cand a plans sau a suferit a aflat ca si-ar dori sa ia asupra sa orice durere doar sa il vada razand. Cand a gangurit sau a tropait din picioruse a revarsat tot soarele in viata sa.

Si asa, in fiecare zi, in fiecare seara descopera o poveste despre "acel ceva". Si da, fiecare mama este o culegatoare de stele cu propriile povesti. Si e atat de greu, dar e atat de frumos.

Don’t grow up, it’s a trap…