Ultimele ganduri din an

Viata ni se poate schimba intr-o zi... peste noapte... intr-o fractiune de secunda. Indiferent daca o percepem ca fiind benefica sau nu, schimbarea face parte din existenta noastra si trebuie sa fim recunoscatori pentru ea.

Un an este barometrul transformarilor prin care am trecut.

Intr-un an iti poti pierde increderea, iti poti pierde bunicii, iti poti pierde jobul sau cainele care te astepta vesel acasa, iti poti pierde iubitul, copilul sau parintii, iti poti pierde un prieten sau visurile. Cu toate acestea, nu ti-ai pierdut viata. Ti-a fost data sa o traiesti prin schimbare. Ea are rolul de a te lasa mai intelept, mai bun si mai bogat spiritual.

Ultima zi din an este speranta zilei din cel ce urmeaza. De maine, prima pagina din agenda este alba.

De maine:

- nu mai cauta scuze pentru a nu face ceea ce trebuia sa faci, timp nu avem niciodata;

- nu te mai minti ca poti umple golurile din tine cu altceva sau altcineva, nu vei suprapune niciodata triunghiul exact peste romb;

- ca sa te simti extraordinar, fa o munca extraordinara, caci cea mai mare parte din timp o petreci muncind;

- fii recunoscator pentru ceea ce ai, dar nu te multumi cu putin;

- fii cea mai buna varianta a ta in fiecare zi, limitele exista pentru a fi depasite;

- nu mai cauta vinovati pentru ceea ce nu-ti reuseste ci ia-o de la capat;

Nu stralucesti decat prin ceea ce a pus Dumnezeu in tine. 

LA MULTI ANI !

La 30 de ani

Zambeste si nu schimba nimic! Bucura-te de tine asa imperfecta! Bucura-te de tine in orice moment si mai presus de toate, crede.

Timpul a cernut deja ce-i mai bun in viata ta si doar aceia care ti-au ramas alaturi, sunt cei de care ai nevoie.

Ai invatat cum se simte sa traiesti, ai invatat sa te desparti de barbati si sa-l opresti langa tine pe cel care il meriti, ai invatat ca exista o fiinta in lumea asta pentru care ai face totul iar ea te striga: mama. Ai invatat ca poti decide singura si ca alegerile tale au fost cand gresite, cand corecte, dar ele te-au facut sa fii cea de acum.

Ai ramas acelasi copil dintotdeauna. Asta nu s-a schimbat. S-a schimbat doar curajul de-a infrunta lumea si de a fi stapana propriei vieti. Ma voi lasa inspirata de ultimul Hobbit si cu siguranta vei intelege cand iti spun: "puterea nu vine din forta sabiei ci din interiorul tau".

Nu exista persoana mai empatica cu ceea ce inseamna viata ca o femeie de 30 de ani, caci senzualitatea si caldura ei pot intregi lumea dincolo de limite.

Esti mai puternica si mai frumoasa ca niciodata, pentru ca acum stii sa privesti drept in ochii celui ce iti vorbeste.

Acum stii ca, desi in suflet ai pasiunea adolescentei de 18 ani, iubesti matur si profund. Acum ai puterea de-a refuza jumatatile de masura pentru ca ti-ai sedimentat valorile si nu accepti decat intregul. Acum te daruiesti pe sine prin unicitatea propriei fiinte.

Poate ca nici la 30 de ani nu faci lucrurile perfect, dar nu le vei face nici la 80 sau 100 de ani.

Cifra in sine nu e de speriat pentru ca nu ea da varsta. 

Majoritatea femeilor de abia acum stiu de ce au nevoie pentru a fi implinite.

La 30 de ani nu iti pierzi farmecul, ci dimpotriva, este posibil sa descoperi ca experienta acumulata te ajuta sa-ti pui in valoare mai bine feminitatea.

La 30 de ani ai culoare, ai indarjire dar mai mult decat orice ai incredere. 

Ne vom revedea si la 40 sa-mi spui ce s-a schimbat si cum se simte viata, pentru ca acum stii ca vei ajunge acolo, de acum constientizezi trecerea timpului.

:))

Nu exista azi iubesc si maine imi trece, cum nu exista azi ma imbat si maine nu ma doare capul.

Unele stari pot fi imposibile...atat de imposibile incat si doctorii te-ar intreba cat de mult te-ai indepartat de realitate. 

Chiar daca ai vrea sa fugi dintr-un capat in altul al lumii, nu vei putea mistui adevarurile din tine. Nu te poti ascunde niciodata de ele si de ceea ce esti, asa cum nu iti poti ascunde umbra. Nu exista azi iubesc si maine imi trece, cum nu exista azi ma imbat si maine nu ma doare capul.

"Toate lucrurile care sunt pline de amintiri degaja o visare care te imbata si care te face sa mergi ratacind mult timp."(V. Hugo)

Ajungi la axioma universal valabila, in care spatiul te elibereaza de toate, dar te lasa vulnerabil in fata iubirii, devenind prea mare pentru a putea vedea orizontul. Efectul pe care il are capata rezonanta inimii ce iti sopteste cu fiecare bataie, ca soarele e caprui precum ochii celui pe care il iubesti. Exact ca atunci cand un copil vine spre tine cu mana intinsa si cere, dorul acela din piept iti cere libertatea, platindu-i doar timpului tribut.

Contradictiile si antitezele imbina perfect intregul. Spaima durerii de cap te poate opri sa bei si cu toate acestea nu o faci, stiind ca in urma betiei vei ramane cu euforia noptii petrecute atat de entuziasmatic. Uneori momentele de nebunie se leaga cu momentele de viata si devin cele mai frumoase amintiri. 

Nu exista azi iubesc si maine imi trece cum nu exista azi ma imbat si maine nu ma doare capul.
Ziua de maine e ceva intre: "te mai" - "desi" ("te mai" iubesc si azi "desi" e o alta zi) asa cum durerea de cap este ceva intre: "de maine" si "data viitoare" ("de maine" nu mai beau decat pana "data viitoare").

Cum iti vindeci temerile din interior...

Omul cauta un loc, cauta o poveste, cauta alti oameni sau se cauta pe el. 

In toate aceste cautari are parte de relatii, emotii si experiente. Nefiind constient de ceea ce-l inconjoara sau de propriile sentimente, de cele mai multe ori, nu-si potenteaza transformarea. 

Secretul schimbarii este intelegerea.

Maturitatea aduna temeri. 

Ne este teama de moarte pentru ca ne este teama de neimpliniri, de vinovatie si de necunoscut.

Ne este teama de iubire pentru ca ne este teama de inceputuri si pierderi: de pierderea identitatii,  a unor obiceiuri, de schimbari.

Ne este teama de batranete, de boli, de faliment, de pierderea serviciului si de viata. 

Ne este teama de despartiri, cu toate ca atunci cand am venit pe lume am venit singuri. Multi dintre noi actionam din orgoliu. Ego-ul ranit ne pune la indoiala calitatea, valoarea si capacitatea de-a fi un intreg. Nu suntem perfecti, insa suntem perfectibili. Cu toate defectele noastre, trebuie sa stim ca suntem unici, frumosi si importanti.

Cand raspandesti lumina, intunericul se spulbera pentru ca el nu este decat lipsa ei.

Frica este un sentiment autentic ce ne autoprotejeaza, insa cine traieste cu ea nu traieste deloc.

Curajul nu inseamna lipsa temerii ci diferenta de a o invinge si a merge mai departe. Fiecare dintre noi are propriile temeri, insa daca le acceptam si le depasim facem loc libertatii.

De ce un om care a pierdut tot este un om care nu se mai teme de nimic?Pentru ca nu mai are ce pierde, pentru ca este un om liber.

Cu cat esti mai constient de sentimentele si emotiile tale, cu atat le poti controla mai usor deoarece constientizarea permite transformarea.

Cineva imi spunea ca vorbesc prea mult cu sinele, dar...cu cat cobori mai mult in interiorul fiintei tale cu atat esti mai constient si descoperi transformarile pe care esti capabil sa le faci si sa le traiesti.

"Cand esti inconstient, esti intru totul in exterior, in afara casei tale, ratacind.

...

Viata nu poate fi posedata. Nimeni nu o poate tine intr-un pumn inclestat. Daca vrei sa te bucuri de ea, trebuie sa iti tii palmele deschise."(OSHO)

Draga Mos Nicolae,

Anul acesta am fost la limita cuminteniei dar mi-am pregatit cizmulitele preventiv  (poate au fost altii mai obraznici si o sa termini nuielusele cu ei). Daca reusesti sa imi aduci o coluta, o punga de skittles (ca sa gust curcubeul) si o carte...eu ma declar multumita.

Cu gandul la sarbatorile trecute, imi dau seama ce momente frumoase am trait. Am colindat orasul in cautarea unor cadouri mai mult practice decat simbolice, pe care cei dragi le stiau dinainte, dar care ii faceau sa zambeasca si sa spuna: "este exact ceea ce mi-am dorit". O fraza perfecta ce-a declansat hohotele de ras si a facut ca totul sa fie special.

Acum ca vad evenimentele de la o oarecare distanta (masurabila intr-un an) stiu cat de mult m-am schimbat. Cu toate acestea, nu am renuntat la credinta, ca cele mai frumoase clipe sunt cele in care le arati oamenilor de langa tine cat sunt de importanti. Niciodata nu e prea mult cand e vorba de daruit (nici prea multa dragoste, nici prea mult timp, nici prea multe imbratisari).

De la ultima noastra conversatie au fost cateva schimbari in viata mea. O data mi-am vopsit si parul (cu toate ca nimeni nu a observat :)))

Bineinteles ca nu vorbesc despre astfel de schimbari ci despre oamenii frumosi pe care am fost binecuvantata sa-i cunosc, despre experientele pe care mi le-ai daruit, despre lectiile pe care le-am primit.

Oamenii devin mai buni in preajma sarbatorilor, poate si din cauza faptului ca incep sa creada in minuni.

Draga Mos Nicolae, oare e prea mult daca pe langa skittles, coluta si carte ti-as cere si o minune?!

Sper, simt dar cel mai mult AM INCREDERE. 

Daca nu poti tu, poate reusesti sa vorbesti cu Mos Craciun. Ii voi scrie si lui dar o vorba buna e intotdeauna binevenita. 

:)

Semnat: un copil "semi-cuminte"(iar ce inseamna asta stim doar noi doi)

Dependenta de sens

Inainte de-a iesi pe usa, mi-am inchiriat sufletul unei amintiri, am potrivit-o sub piele, apoi in buzunar in acelasi loc cu cheile si am plecat cu privirea indreptata inainte asa cum am intrat. Si am plecat...fara destinatie, cu o Cola si multe intrebari, crezand in ratacirea pe strazi, ca intr-o sursa de inspiratie pentru un rehab sufletesc.

- "Vezi tu, partea care cere curaj adevarat e acceptarea realitatii (mi-a spus un prieten). Sa crezi ceea ce stii ca e adevarat, nu ceea ce vrei sa fie adevarat."

Supradoza de constientizare ma face uneori complicele unei dependente de schimbare.
Supradoza de reflectie ma face complicele unei dependente de sens (si de Cola). :)

Omnia mea necum porto (Port dupa mine tot ceea ce este al meu). Logica umana este adoptarea unei atitudini care sa-ti aduca evolutie si luarea acelor decizii care te implinesc si te fac fericit. Suntem ceea ce suntem acum pentru ca am fost la un moment dat si altfel. 

Dependenta de sens este un rahab sufletesc permanent. 
E uman sa iti accepti dezechilibrele, sa stii ca exista si ca traiesc in tine. De ce sa nu ti le accepti?! Falsitatea te tradeaza intotdeauna si te lasa gol, mai gol decat suferinta. In definitiv, cum ti-ai putea controla dezechilibrele daca nu ti le-ai recunoaste?!
Exista o unicitate a individului in modul de cautare a propriului sens ce trebuie respectata fara judecata si etichetari.

Speranta este o virtute a sclavilor, spunea Cioran. Eu cred totusi ca:
1. cea mai frumoasa conjunctura este atunci cand iti pui speranta in ceva sau in cineva si se materializeaza (atunci devine sens);
2. iar cea mai empatica situatie este atunci cand speranta nu transcede asteptarilor tale si devine cautarea sensului.

Viata ofera mereu povesti, fie ca le intelegem sau nu talcul. Ceea ce cauti nu dobandesti doar cand nu te mai motiveaza "putinul" ci cand iti definesti credintele. Nu exista oameni mediocri pentru ca omul este unic.

Poate drumul pe care il parcurgi este sensul in sine si poate acest drum este doar despre  tine. Este despre a intelege ca nimeni nu iti este dator cu nimic, ci doar tu ai datorii fata de sine: datoria de a te crea, de a te vedea in lumina si intuneric, de a-ti asuma incercarile (ca lectii, esecuri sau victorii), de a-i iubi pe ceilalti dar si pe tine.

                                                                   *
Inainte de-a intra pe usa...am platit chirie amintirii (aceleia care imi spunea:"pe masa din bucatarie").

Pentru ca ziua barbatilor este in fiecare zi iar unele femei stiu asta!

- Ceai?

- Nu!

- Cafea?

- Nici!

- Dar ce anume?

- O ciocolata calda cu putina dragoste!Doua lingurite te rog!

- Tu?

- O cafea cu doua lingurite de zahar si trei lingurite de iubire!

- Atunci le pregatesc eu! Femeile cunosc mai bine ingredientul pasiunii.

- Ba le pregatesc eu pentru ca barbatii cunosc mai bine proportiile! Femeile cunosc ingredientul, dar uita mai usor masura!

                                                          *

Fericirea incepe mereu dimineata (cu o cafea, ciocolata calda si o imbratisare). Dimineata incepe mereu cu el avand grija de ea, caci se va continua oricum cu ea dedicata lui, pentru ca ziua barbatilor este in fiecare zi, iar unele femei stiu asta.

Cand ea, cu stangacia pe care dragostea i-o confera, te priveste cu lucruri care nu se "vorbesc" ci se simt, cu povesti care nu se scriu ci se citesc, atunci este femeia care iti intelege ochii si iti stie cuvintele nespuse. Nu se va limita niciodata la intrebarile tale sau ale ei, pentru ca atunci cand tu nu esti...este ea si cand nu este ea...te va face sa fii tu.

Iubirea este o confruntare dintre emotii, raspunsuri si schimbare. Primele doua vin de la sine, ultima este un efort individual. Cu ea nu iti vei masura niciodata viata in zile si ore, ci in amintiri si in evolutie, in acea mobilizare pe care ai facut-o pentru ca ai vrut sa fii mai bun, in acea schimbare pe care ea ti-a adus-o, in certitudinea ca viata ta este o replica a vietii ei pentru ca iti completeaza nu doar cuvintele sau inima, ci si gandurile.

Sunt femei care stiu ca ziua barbatilor este in fiecare zi si isi vor darui neconditionat vulnerabilitatea si curajul.
Cand ai nevoie de ea pentru ca serviciul sau conjunctura te-au obosit, iti va oferi un zambet dintre miile pe care le poseda si se va cuibari in bratele tale sa uiti de rutina si sa iti amintesti cata caldura iti poate aduce. Cand te va acoperi cu frumusetea ei naturala, cand iti va mangaia umerii cu parul ciufulit nu intins cu placa, cand te va acoperi de prea multe sarutari, atunci iti vei da seama ca este ziua ta.

Religia si iubirea unei femei au in comun convingerea intr-o existenta lipsita de substrat material dar bazata pe consistenta spirituala. Ea nu-si va negocia viitorul ci doar planurile, dar asta pentru ca realitatea e prea prozaica si este virtutea conspiratiei universale ca trebuie sa iubeasca in fiecare zi.

Pentru ca ziua femeilor e in fiecare zi iar unii barbati stiu asta!

- Inchide ochii! Am o surpriza pentru tine!

- Acum!?

- Da. Inchide ochii!

- Dar maine este ziua mea!

- Nu este adevarat! In fiecare zi este ziua ta...iar maine este o alta zi a ta!

Ziua femeii iubite este in fiecare zi, iar unii barbati stiu asta! Gesturile simple sunt cele care emotioneaza iar emotiile sunt sinceritatea iubirii cu toata stangacia ei.

Cand el stie ca florile tale preferate sunt macii dar nu are cum sa ti-i daruiasca in luna noiembrie insa face tot posibilul ca tu sa ai parte de ei se numeste daruire. Ca ti-i deseneaza pe o bucata de hartie, ca ti-i deseneaza in suflet sau ti-i sopteste la ureche printre alte cuvinte de dragoste inseamna mai mult decat daca ti-ar darui intreaga gradina.

Uneori intr-o relatie conteaza felul in care el stie sa te iubeasca si ceea ce iti transmite atunci cand te ia de mana: ca iti va fi mereu alaturi, ca nimic din ceea ce esti si ce faci nu il sperie, ca stie sa lupte pentru tine si ca te va sustine permanent.

Daca te iubeste nu iti va darui niciodata jumatati de masura ci un intreg: pe el, fara teama de imperfectiuni ci doar cu teama de a nu te pierde. 

Daca vrei sa inveti sa inoti, te va sustine si iti va spune ca e o idee foarte buna sa te iei la intrecere cu delfinii intr-o buna zi. 

Daca ai nevoie de el intr-un moment anume va face tot ce poate sa iti fie alaturi indiferent de cat de multe inseamna lucrul acesta, pentru ca prezenta lui poate insemna mai mult decat un triumf pe care vrei sa il sarbatoriti sau o infrangere pentru care ai nevoie de sustinere. 

Daca esti racita si ai nasul rosu te va face sa te simti in continuare cea mai frumoasa femeie, iti va saruta fruntea si te va ingriji cu daruirea unui parinte.

Daca intr-o zi ii vei spune ca vrei sa pleci, el nu te va asculta ci iti va acoperi cuvintele cu sarutari si dragoste, iti va acoperi cuvintele cu sufletul sau si te va face sa nu mai spui niciodata ca vrei sa pleci.

Cand te cuprinde prin atingeri, cand iti arata prin imbratisari cat insemni pentru el, cand nu te lasa dimineata sa pleci pana nu te saruta, cand iti trimite mesaje sa te intrebe daca ai mancat, atunci ii esti datoare sa ii cuprinzi si tu inima.

Cere-i motive sa il uimesti si iti va da pentru ca daca face toate astea pentru tine, el e barbatul care nu spune ci demonstreaza, care stie fara sa i se spuna...si mai mult decat orice stie ca ziua femeii e in fiecare zi.

Pentru ca tu...esti dreptul meu!

Intre noi a fost mereu o relatie de alegere iar eu am ales sa raman cu tine. Cand am fost plecata pentru prima data peste ocean mi-ai lipsit, cu toate ca America parea o promisiune frumoasa. Nu era vorba de faptul ca imi lipseau dealurile, pomii, gustul autentic al merelor, ci imi lipsea zbaterea ta. Acum zbaterea aceasta, ma oboseste, tara mea draga.

Muncesc cu entuziasmul si energia pe care tineretea mi le dau... dar nu muncesc cu entuziasmul oportunitatilor tale. Pentru ca tu...le-ai pierdut sau le-ai oferit celor ce nu meritau.

"Neam romanesc  al stramosilor mei si al meu, incotro mergi? Vrei sa mai traiesti si sa mai reprezinti ceva in aceasta lume, sau te-ai impacat cu perspectiva sinistra de a te lasa scos din viata prin viclenie, prin violenta ori prin sinucidere?"(Onisifor Ghibu catre P. Groza)

Vreau sa ma uit in jur si sa ne schimbam...nu sa fim alti oameni, ci sa cream alte oportunitati. Nu e corect ca orice optiune gasita drept varianta la o directiva impusa de legi, sa se transforme in esec pentru ca cel de langa noi si-a pierdut interesul in a-si asuma responsabilitati. Nu este vina lui pentru abandon (probabil a obosit si el) si nici pentru o personalitate obedienta. Este vina tuturor ca am permis si nu ne oprim din "a permite". Indiferenta, este o complicitate si un stigmat pe care il purtam de cateva decenii.

Persoanelor care ma inconjoara si mai poarta un dram de respect pentru destinul tau nu le voi permite sa oboseasca sau sa se retraga din lupta. Pentru ca tu, draga tara, esti dreptul meu! Pentru ca tu...esti viitorul meu si al copiilor mei !

Candva ti-am recunoscut intr-un articol(http://despus.ro/povestea-de-aur/): 
Noi ne-am nascut sub semnul genialitatii dar si al prostiei, sub semnul umilintei dar si al infatuarii, ne-am nascut inradacinati dar lipsiti de ambitie.
Probabil natura ne-a ales pe noi pentru a-si da o sansa. Cum altfel ar fi rezistat sub puterea unor emancipati sau a unor evolutionisti? Am fost mereu la rascruce de drumuri si geografic si metaforic si ne aflam in continuare la rascrucea deciziilor noastre.

Nu ma dezic de cele gandite atunci, insa mi-as dori ceva sprijin si din partea ta pentru ca imi pierd din mandria de a-ti apartine cu toata dragostea pe care ti-o port!
De ce? Pentru ca tu esti dreptul meu!

Constitutia nu da puteri adevarate cetateanului, insa constiinta unei multimi DA. 
"Poti ierta unui om tot, mai putin absenta lui." 

Semnat: un cetatean

PISI...noua muza a barbatilor!

Femeia poate mima orice, inclusiv orgasmul, siderand cu buna stiinta arta dragostei. Nu sunt feminista si nici misogina, dar cel mai mare pacat este cand femeia mimeaza: conditia ei de femeie.

Anestezierea barbatului incepe cu anestezierea ratiunii (aceasta este prima pusa in pericol). Vremurile se schimba dar poftele raman aceleasi, iar in aceste conditii noua muza a devenit... PISI. Mai mult, barbatii se simt chiar masculii Alfa la brat cu ea. Toate sunt frumoase, dar frumusetea trece. Actul ei de credinta este sa-l faca pe el sa se autoconvinga ca ea este femeia autentica de care el are nevoie. Dragostea si adevarul se intampla insa pe neasteptate, fara incercari inutile de convingeri, prin simpla apelare la intuitie.

Si acum cateva informatii despre aceasta felina,-inventia unui determinism cultural, care isi masoara valoarea printr-o genetica a frumusetii gresita conceptual ,- un fel de "google translate eronat" al unei femei adevarate.

1. Unghiile cu gel sunt pe lista de "must have" a lui Pisi si vai... sunt asa dragute. Sa zicem, dar daca nu ai o scuza (speli prea des vasele, iti rozi unghiile, te duci la un eveniment etc.) nu ai argumente pentru "gherute". Cele a lui Pisi mai sunt si foarte "vibrante", depasind lungimea bunului simt, ca sa nu mai vorbim de naturalete. 
Ce ironie conjuncturala draga Pisi, porti constant unghii false fara un fundament acceptabil, dar vrei un barbat adevarat langa tine.

2.- Ce iti doresti sa te faci cand vei fi mare?
   - Printesa!
Probabil ca asta este Pisi, caci o cariera e prea mult pentru ea. Stie ce vrea pentru ca nu cauta niciodata prea multe (desi are pretentia ca o face).

3. Pisi este o intelectuala, promovand permanent ideea dezvoltarii ei personale pe Facebook. Intreaga omenire trebuie sa stie ca s-a "educat" citind: Supa de pui pentru suflet, In cautarea fericirii, Barbatii sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus, Puterea prezentului,  etc. Cartile merita a fi citite (pentru incurajari, pentru idei, pentru weekend-ul ploios, pentru cunoastere), dar nu trebuie sa stie "toata floarea cea vestita a intregului Facebook" cat ne-am "culturalizat".

In fapt, problema intervine atunci cand o intrebi: 

- Dar "La Medeleni" ti-a placut?...iar ea iti va raspunde: 

-Nu stiu. Nu am ajuns acolo inca. 

Vei zambi si tu...va zambi si Teodoreanu si iti vei da seama ca nu avea cum "sa ajunga acolo vreodata" (a fost prea ocupata cu plimbarile la mall, cluburile, iar shopping-ul ocupa atata timp...sunt  de facut atatea alegeri, ca sa nu mai vorbim iarasi despre cariera ei de milioane).

4. Pisi are un hobby: gentile si pantofii, iar daca nu are unul anume este pentru ca are prea multe.

5. Selfie-urile de pe Facebook sunt doar o parte din cultura ei existentiala. Cei care nu inteleg tag-urile cu "am mancat...","am baut..."," vai dar ce ma distrez...", ...sunt niste "invidiosi". :))))))))
O Pisi va gasi mereu timp pentru un selfie in toaleta vreunui club, in oglinda vreunui restaurant, in masina (toata suflarea trebuie sa stie ca ea calatoreste).
Si nu calatoreste oricum, ci cu ochelarii de soare, fie zi, fie noapte, fie umbra, fie nori. 
Pisi nu ia din pacate, in calcul un lucru: dragostea nu se priveste prin ochelari ci prin irisul celuilalt. 
Dragostea nu se masoara in numarul de respiratii ci in momentele in care privirea ei iti taie respiratia . Daca poarta ochelari de soare cum poate sa faca lucrul acesta?

Daca as fi pentru o zi barbat as alege sa iubesc femeia care ma va privi cu intensitatea flacarii astfel incat sa-i pot descoperi inima si sa i-o simt cum bate. Nu se spune degeaba ca ochii sunt fereastra sufletului. 

In orice relatie, femeile si barbatii trebuie sa fie egali. Astazi ne permitem sa evoluam prin alegeri, nu fortati de ideologii suspecte. Astazi ne permitem sa ambalam emanciparea atat in drepturi cat si in obligatii egale, refuzand superficialitatea. Astazi ne permitem sa iubim destept. Uneori, un barbat descopera adevaratul caracter al femeii doar daca ajunge la tribunal.

EU...PLOAIA

Iti cunosc fiecare bataie a inimii, iti simt pulsul si incordarea trupului, iti incarc pleoapele si iti trezesc amintiri...iti stiu gandurile pentru ca sunt ale mele... eu te ajut in desert... eu sunt ploaia.

Iar ea...este o taina pentru ca ne face sa o ascultam pana la capat si ne inventeaza. Ea, ploaia, este iubirea perfecta: ne saruta, ne surprinde, ne paraseste ca sa se intoarca pe neasteptate(desi acum exista prognoze meteo), ne simte si ne accepta asa imperfecti.

Sa iubesti ploaia este doar inceputul. Sa iubesti ploaia este sa te stii diferit (nu intr-un mod exotic ci pur si simplu diferit), in sensul in care nu doar te uzi ci te lasi atins. Iubirea cade cu ea din ceruri, iar noi suntem niste ignoranti. Cu toate acestea, pastreaza rabdarea povestilor. De aceea pictorii sunt mai inspirati, oamenii mai indragostiti, iar "prea suparatii", mai senini.

Ploaia exista si in desert chiar daca picaturile se evapora inainte de a le vedea. Ea este acolo, prezenta si la fel de vibranta, ca o lectie permanenta despre "a fi". Ea, ploaia, exista si in desertul din noi, chiar daca nu ii simtim atingerea si materializarea.

Umbrela a fost creata pentru soare. Poate din aceasta confuzie am uitat cat este de frumoasa. Umbrela ii ingradeste libertatea de-a ne urmari si de-a ne surprinde.

Iti cunosc fiecare bataie a inimii. Te stiu de o viata, te stiu din mai multe vieti cu toate fricile si temerile intemeiate sau nu. Iti simt pulsul cand ma respiri si cand iti curg prin ganduri. Iti sunt prea mult atunci cand te inund si prea putin atunci cand e seceta...eu sunt ploaia...eu sunt ploaia ta.

Daca iti place, nu exista masura ta, iar daca exista masura ta, nu ti se potriveste.

Am senzatia ca am pierdut ceva. Poate niste nopti nedormite, poate cheile de la casa (aici nu e senzatie ci rutina), poate niste ganduri, poate mi-am pierdut rujul, sau poate mi-am pierdut capul. 

Dar ceea ce pierzi intr-o anumita masura castigi in alta. Iti pierzi capul pentru a-ti gasi inima. Iti pierzi apoi inima pentru a-ti gasi sufletul. 

Cu toate acestea, un castig nu inlocuieste niciodata o pierdere: nu poti intra in casa cu cheile de la masina.

Si...mai exista situatii in care pierderile pot fi vazute prin prisma shopping-ului:

- daca iti place nu exista masura ta;

- daca iti place si exista masura ta, nu ti se potriveste;

- daca iti place si ti se potriveste, nu iti permiti sa platesti pretul;

- daca iti place, ti se potriveste si iti poti permite, se va desface la prima intrebuintare.

(Legile lui Murphy)

La multi ani LUS!!!

Astazi poti fi cel mai fericit om din lume pentru ca meriti!

Cu toamna printre gene si cu tine in suflet iti spun: LA MULTI ANI!

De dimineata am vrut sa vad un om si acela ai fost tu. Am vrut sa te sun ca sa-ti spun:

- Trezeste-te draga somnoroasa! Astazi e ziua ta!!!!

M-am gandit totusi sa nu te deranjez din somnul tomnatic (nu de alta dar stiu ca si tu il iubesti). :))))

Traim sub imbratisarea fireasca a timpului, iar el nu este promis nimanui. Iti poti promite totusi ca il vei trai cat mai frumos posibil. Eu asta iti doresc!

Astazi m-am trezit cu amintiri datorita tie si am vrut foarte mult sa te revad. Cumva in mormanul de ganduri am regasit urmele copilariei noastre. Am regasit o parte din ceea ce ne-a facut sa fim ceea ce acum suntem.

1. Astazi vreau sa iti imbraci sufletul in zambet si sa razi! Astazi vreau sa-ti amintesti! Nu stiu daca am trait si copilarit diferit de ceilalti dar stiu ca am copilarit minunat. Am copilarit hoinarind printre copaci, cu vise si cu sperante. Am copilarit cu Jules Verne si cu Sailor Moon.(saracul Bobo!!! :)) 

Am gasit intr-un album mai vechi, fragmente ale unor vremuri trecute. Nu sunt cele mai clare poze din lume (ca de...pe vremea aceea nu exista photoshop) dar sunt firescul unor amintiri.

Stiu ca livada era la granita dintre Vrancea si Buzau asa ca ne-am implinit visul de a fi in doua locuri in acelasi timp (asta apropo de teleportare).

 :) 

2. Astazi iti doresc sa te simti libera ca si in toate celelalte zile ce vor urma!

Iti amintesti cum se simtea libertatea atunci? Plecam de dimineata si ne intorceam cand ne aminteam sau cand ne era foame, urmand ca mai apoi sa iesim pe ulita sau sa dormim pe o patura afara spunandu-ne secrete si numarand stelele.

Iti amintesti cum se simtea libertatea atunci cand zburam pe dealuri? Acea libertate iti doresc sa o porti mereu in suflet!

Stiu ca din varful dealului se vedea casa noastra si era un adevarat palat doar pentru faptul ca era reazemul copilariei noastre.

3. Astazi iti doresc sa simti iubirea! Iti doresc sa simti si sa porti mereu in suflet dragostea asa cum era ea din partea bunicilor nostri, cand diminetile erau mai lungi(chiar foarte lungi si indulgente), cand Maia ne trezea cu miros de cozonac, cand venea sa ne intrebe de ce nu dormim caci soarele a rasarit, cand ne facea colarezi, cand....Si cat de multe "cand" sunt!!!

4. Astazi iti doresc sa te ierti pentru greseli! (nu ca ai avea...vorba vine)

Asa cum eram iertati de fiecare data cand faceam o boacana sa ne iertam si noi cei de acum. Daca ei puteau trebuie sa putem si noi oricand.

Atunci cand veneam plini de noroi de pe dealuri, prafuiti, cu tricourile si papucii murdari, Maia isi facea timp sa aiba grija de noi. Ne dojenea in stilul ei caracteristic, apoi ne ierta chiar daca nu ne mai opream din ras.

Daca este nevoie sa ne dojenim pentru greseli, sa o facem, apoi sa ne iertam si sa zambim de nesabuinta noastra!

5. Astazi trebuie sa iti faci timp pentru "joaca"! Copilul din tine trebuie sa se joace. E atata rutina in lume, atata oboseala si atatea ore pierdute in chestiuni prea serioase, incat uiti sa iti oferi o pauza.

Vara avea gustul jocului de Rummy, al rasului cu lacrimi si al fericirii! Ea ar trebui sa aiba mereu acelasi gust: al jocului, al rasetelor colorate, al prieteniei si al fericirii.

6. Astazi trebuie sa-i lasi pe ceilalti sa aiba grija de tine!

Din cand in cand ai nevoie de ajutor. Lasa-i pe cei care te iubesc sa aiba grija de tine. Lasa-te imbratisata de ei, rasfatata si iubita! Te descurci si singura dar e mult mai usor sa urci dealul cand accepti mana intinsa a celui de langa tine.

7. Fii fericita! Nu iti uita niciodata radacinile pentru ca te-ai nascut ca sa devii! Copacul din tine este cu atat mai trainic cu cat e mai bine infipt in pamantul ce i-a dat viata. Radacina puternica te ajuta sa razbati pe timp de furtuna, sa nu te pleci cand bate vantul si sa te inalti semet cand rasare si apune soarele.

Bucura-te de ploaie caci ea te ajuta sa cresti! Bucura-te de lumina caci ea te ajuta sa devii!

LA MULTI ANI CU DOR, CU AMINTIRI SI CU DRAGOSTE!

Schimbare nu inseamna sa treci peste...

Schimbarea nu inseamna sa treci peste, ci sa mergi inainte cu lectia invatata. Daca faci asta ai mai pus o caramida la baza evolutiei tale. Destinul nostru este sa crestem continuu cu sufletul si cu mintea, cu trecutul asumat si cu viitorul pe care ni-l facem. 

Paharul este pe jumatate gol, pe jumatate plin. Noi singuri ne alegem jumatatea.:) Cand eram micuta, mama mi-a pus in fata o cana goala si mi-a dat o lectie care mi-a ramas in amintire ca ceva special. Nu era lectia ei insa ea a fost cea care mi-a predat-o si mi-am zis: ce minunata este! Inca mai zic asa pentru ca sufletul cuiva se modeleaza in functie de celelalte suflete ce il insotesc, iar eu ii multumesc mamei, cea plina de povete.

- Ce vezi inaintea ta?

- O cana.

- Ce fel de cana?

- O cana goala.

- De ce?

- Pai daca nu mi-ai pus laptele in ea!?

- Daca nu ti-am pus laptele nu inseamna ca este goala. Este plina de aer. Acum vezi ca e plina?

- Nu.

Mi-a turnat apoi laptele si m-a intrebat din nou: Acum e plina?

- Da.

Uneori vedem doar ceea ce este evident si credem ca doar aceea este realitatea. In fapt, o parte din miracolul trairilor noastre, sau a viitorului este realitatea pe care nu o poti vedea cu ochii deschisi, dar care exista si pe care o simti fara vreo explicatie sau continut material. Lucrurile marunte, lucrurile neintelese sunt cele care ne acopera si ne fac sa ne descoperim. 

Schimbarea nu inseamna sa treci peste sau sa uiti, ci sa mergi mai departe cu lectia invatata, sa mergi mai departe cu motivatia ca te-ai regasit pe tine, ca esti tu si nu altcineva, sau ca esti tu, cel care acum stie. 

Paharul pe jumatate gol va fi mereu pe jumatate plin. 

Cel care trece de la o lacrima la un zambet si de la un zambet la o lacrima se numeste om. El , omul, nu trece mai departe peste, ci merge inainte. Vei gresi ori de cate ori este nevoie sa inveti. 
Nu iti poti continua drumul decat dupa ce esti convins ca in santul lui trebuia sa cazi, sa te lovesti, sa te ridici, ca mai apoi sa il continui sau ca mai apoi sa alegi un alt drum, pentru ca cel pe care te afli acum este gresit. Nu vei invata sa inoti decat dupa ce vei invata sa respiri in ritmul valurilor ce te acopera. 

Amor in farmacie

"Teatrul nu bate politica si cu toate ca piesele sunt din ce in ce mai bune, publicul este din ce in ce mai putin." Aceste cuvinte au facut parte din discursul lui Dan Tudor la sfarsitul piesei "Amor in farmacie".

Nu imi este obisnuinta sa scriu lunea, insa aceasta este o zi de luni neobisnuita. 

O poveste a prins viata si m-a facut sa rad pret de doua ore. Spun "pret de..." intrucat a fost mai mult decat pretios ceea ce mi-au oferit acesti oameni numiti actori. In fapt ar trebui sa spun "nepret" pentru ca a fost nepretuit. 

Frumusetea si emotiile descoperite nu au fost o intamplare. Initial am crezut ca datorita sufletului meu de artist m-am lasat invaluita de atata minunatie insa m-am uitat in dreapta mea si se radea cu lacrimi, m-am uitat in stanga aceleasi reactii. Peste tot in jur oamenii erau fericiti iar detaliul care facea diferenta era tonalitatea rasului. Unii radeau cu lacrimi, altii cu aplauze, unii cu exclamari, altii prea galagios(de exemplu eu cand nu ma puteam abtine), insa toti radeau cu entuziasm.

Am convingerea ca atunci cand lucrurile ajung si coboara in tine pentru a te face fericit trebuie sa le impartasesti cu ceilalti asa ca...MERGI LA TEATRU!!!

"A vedea departe este ceva, a merge acolo este cu totul altceva."

Nu ma simt Julia Roberts din "Pretty Woman", pentru ca am fost la opera si merg la teatru de cate ori am ocazia, insa ma simt precum Maria Antoaneta (nu pentru interesul asupra bijuteriilor) ci pentru interesul asupra frumusetii adevarate nonconformiste.

Si da...probabil ca unii nu vor intelege ceea ce scriu insa tot nu ma las. Cei care vor sa schimbe ceva intuiesc ceea ce spun si intuiesc ca schimbarea incepe din radacina sufletului nostru si din noi insine. Anca Ţurcaşiu, Andrei Duban, Liliana Pană, Dragoş Ionescu şi Dan Tudor nu au fost doar actorii minunati care mi-au soptit:"mai bine sarac, decat imprumutat", mai bine cu zambetul pe buze decat cu furie printre dinti, ci sunt personajele care cunosc replicile pentru amanuntele vietii.

Alchimistul sau operatia:"organul geloziei"

Nu stiu daca si-a dat seama cat de emotionante au fost cuvintele lui dar cum nimic nu este intamplator, am facut o bifa dialogului avut cu nepotul meu de aproximativ 7 ani.

- A. de ce esti suparat?

- Asa!!!

- Daca nu imi spui nu am cum sa te ajut...

- Sunt gelos pentru ca matusa Gabi nu m-a luat pe mine sa dansez!

- Dar gelozia nu este un sentiment bun pentru ca te intristeaza si cand esti suparat nu mai esti la fel de frumos!

- Tu nu esti geloasa?

- Ba da!..M-a luat prin surprindere intrebarea lui si m-a pus pe ganduri. Gelozia nu este un sentiment "prea atragator" intr-adevar.

L-am strans in brate ca sa uite dar n-a uitat. A luat o scobitoare de pe masa si m-a intepat in brat.

- O sa-ti fac o operatie foarte complicata! Iti iau "organul geloziei" si il distrug ca sa fii mereu frumoasa!

Ce copil minunat! O sa-mi distruga "organul geloziei". O sa fiu mereu frumoasa! Dar oare de ce l-a localizat in brat? Acum cred ca stiu: atunci cand esti gelos intri intr-un fel de paralizie si nu mai poti imbratisa persoana respectiva cu acelasi suflet.

Am vrut sa-l pup in semn de multumire dar m-a oprit categoric:

- Atentie matusa ca este o operatie foarte complicata si daca nu ma lasi sa fiu atent o sa explodeze si toata lumea o sa se imbolnaveasca. 

Cum nu as fi vrut sa se intample o astfel de tragedie l-am lasat in pace.

- A. si ce se intampla daca operatie va fi o reusita?

- Pai normal o sa se vindece toata lumea si o sa fie mai frumoasa.

Corect! Nu ma gandisem la asta: daca organul geloziei avea sa explodeze si sa imbolnaveasca pe toti era valabila si viceversa: operatia reusita a lui A. avea sa vindece lumea de gelozie si prin urmare sa o faca mai frumoasa.

Un copil de 7 ani vrea sa traiasca intr-o lume frumoasa!Si eu la 30 de ani vreau acelasi lucru asa ca nu mi-am mai deranjat doctorul pentru o vreme, insa apoi m-a intepat cu scobitoarea in dreptul inimii.

- De ce m-ai intepat din nou? Pai  ti-am luat si organul fericirii!

- Pai il vreau inapoi!Fericirea este un sentiment bun!

Apoi o alta intepatura tot in inima.

- Asta ce mai era?

- Pai ti-am luat si din organul iubirii un pic!...si a zambit strengareste.

- Il vreau inapoi si pe asta!Le vreau inapoi pe amandoua! Nu pot trai fara iubire si fericire. Astea sunt sentimente frumoase si bune!

- Daca le vrei inapoi iti dau si gelozia inapoi. Nu se poate altfel. Daca nu lasa-ma sa le amestec si sa-mi fac meseria. Eu sunt doctorul!

Apoi am inteles: iubirea si fericirea nu pot exista fara un strop de gelozie insa proportia este cea care conteaza. Nepotul meu la 7 ani este un adevarat alchimist, un doctor al vietii.