Dear Karma, I have a list of people you missed. I know you have everybody's address.
Deci...(ca sa incepem cu concluzia): cine sunt eu sa tulbur apele idealistilor care cred ca iertarea este solutia oricarei conjuncturi, mai ales ca fac parte dintre ei?!
Se spune ca oamenii slabi se razbuna, oamenii puternici iarta iar cei inteligenti ignora. Eu sunt o combinatie nemasurata a fiecarui intreg. Sunt slaba (atunci cand nu mananc ciocolata si tin regim) si nu imi pot stapani replicile sau reflexele. Sunt puternica (atunci cand mananc o ciocolata combinata cu un tort de inghetata) si pot ierta sau macar intelege anumite gesturi. Sunt inteligenta cand las karma sa masoare actiunile celorlalti si sa le insumeze consecintele etice fara vreun amestec.
Am vaga impresie ca povestea fiecaruia este unica si ca poate fi descoperita cu putin efort. Doar ca uneori nu cautam adevarurile. De ce am face-o? Ceea ce nu stim nu ne poate rani. E un cerc vicios ignoranta. Pe de alta parte ea este si alternativa cand nu ai dreptul sa judeci, devenind un altfel de comunicat. Timpul ne arata ca frustrarile sunt stresante si trebuie preschimbate in indiferenta.
Sunt o patimasa a intrebarilor si o naiva ce isi ia mereu o marja minima de ezitari(atat personale cat si a celorlalti). E amuzant totusi cum fatada anumitor gesturi este un ambalaj aristocrat al incercarilor de a exista si nu de a fi. De ce e amuzant? Pentru ca locul fiecaruia este stabilit inainte de a ne naste.
Cica si iertarea este "o maniera teribila de a te razbuna", asa ca am inceput sa iert. Sa ma razbun e ultimul lucru pe care l-as face, dar e pe lista(si incepe cu iertarea).
Am vaga impresie ca povestea fiecaruia este unica si ca poate fi descoperita cu putin efort. Doar ca uneori nu cautam adevarurile. De ce am face-o? Ceea ce nu stim nu ne poate rani. E un cerc vicios ignoranta. Pe de alta parte ea este si alternativa cand nu ai dreptul sa judeci, devenind un altfel de comunicat. Timpul ne arata ca frustrarile sunt stresante si trebuie preschimbate in indiferenta.
Sunt o patimasa a intrebarilor si o naiva ce isi ia mereu o marja minima de ezitari(atat personale cat si a celorlalti). E amuzant totusi cum fatada anumitor gesturi este un ambalaj aristocrat al incercarilor de a exista si nu de a fi. De ce e amuzant? Pentru ca locul fiecaruia este stabilit inainte de a ne naste.
Cica si iertarea este "o maniera teribila de a te razbuna", asa ca am inceput sa iert. Sa ma razbun e ultimul lucru pe care l-as face, dar e pe lista(si incepe cu iertarea).
