sâmbătă, 13 februarie 2016

Nicio fapta buna nu ramane nepedepsita


"Nicio fapta buna nu ramane nepedepsita." Dar nu de aici provin "valurile" de indignare. Mai curand spun "valuri" pentru ca demitizeaza chiar farama noastra de umanitate dupa flux si "reflux", caci unii pricep cat o balta, altii cat un ocean. Fiecare dupa capacitate, insa balta nu face valuri (decat daca te balacesti in ea).
E bine sa iti faci un obicei din a fi bun dar, la un moment dat, te imunizezi de bun simt si incetezi, pentru ca...nicio fapta buna nu ramane nepedepsita.

Se spune ca orice se plateste pe lumea asta si ar trebui sa fie minunat pentru ca...cu cat platesti mai mult cu atat creste si calitatea, nu?! Asa se intampla si cu faptele bune, sporesc calitatea, insa sporesc si pretul. Daca urci in copac pentru a salva pisica vecinului, se poate intampla sa ramai blocat. Desi ai intervenit sa redai ciclitatea lantului trafic, iar cainele celuilalt vecin alearga din nou pisica pe care tocmai ai salvat-o (sau cel putin asa ai crezut), tu ramai atarnat de creanga copacului.  Daca mai ai noroc sa bata si vantul...te rogi sa nu ti se rupa "craca de sub picioare".

Sau poate mai bine mergi pe principiu: biserica-i colea, dar drumul e inghetat, carciuma e mai departe, dar o sa ajung cu grija. In situatia aceasta toata lumea e multumita pentru ca se intalneste acolo.

In realitate "nu exista fapte bune". Sunt doar niste gesturi obisnuite, care intr-un univers paralel ar fi de o normalitate de-a dreptul banala. In acel univers, ai casca de plictiseala lor. In acesta, ramai doar surprins ca "nicio fapta buna nu ramane nepedepsita".