Daca acum ti se pare ca nu ai suficient aer sa respiri ia o pauza si o gura de sampanie.

Draga mea prietena,

Mi-a fost greu sa-ti scriu articolul acesta, mai ales de Dragobete si mai ales ca nu sunt in masura sa dau sfaturi. De aceea tot ceea ce iti voi scrie nu este un consiliu sau vreo povata. E doar felul meu de a-ti spune ca iti sunt alaturi.

Oamenii din viata noastra sunt rand pe rand, oglinzile din noi. Ei reflecta ceea ce e frumos dar si ceea ce trebuie schimbat si astfel ne dau ocazia sa crestem. Atunci cand evoluam diferit, cand doar o persoana dintr-o relatie creste sau poate cand ne-au fost suficiente lectiile primite unii de la altii, trebuie sa ne continuam drumul in directii diferite. Stiu ca lumea ta nu mai este aceeasi, iar acum pare ca nu o sa treaca niciodata dar... o sa treaca. Timpul vindeca tot, inclusiv iubirea. 

De durere nu ai cum sa fugi asa ca imbratiseaz-o. Este a ta. Traieste-o, plangi cat ai nevoie, tipa, danseaza, apoi intoarce-te la tine. Probabil ca durerea ti-a furat increderea, poate vocea si cu siguranta rimelul. Cu toate astea nu o lasa sa-ti fure speranta. 

Ceea ce este adevarat intre doi oameni ramane vesnic, iar asta este pecetea oricarei relatii. 

Nu trebuie sa uiti, trebuie doar sa ierti pentru a merge mai departe si in primul rand trebuie sa te ierti pe tine. Poate parea egoism, dar totul incepe cu TINE. Tu esti importanta.

Daca acum nu ai suficient aer sa respiri ia o pauza si o gura de sampanie.

Oricat de puternica ai fi nu inseamna ca maine o sa poti trece mai departe, dar nici sa uiti ca exista viata si dupa despartire.

Atunci cand nu poti explica un lucru pe intelesul tuturor inseamna ca nici tu nu l-ai inteles. Asa e si cu o relatie, nu o poti explica nimanui pentru ca nici tu nu ai inteles de ce unele lucruri s-au petrecut intr-un anume fel. Nici nu mai incerca.

Sentimentele sunt precum bijuteriile, nu merita sa le porti daca le ascunzi de tine. 

Eu stiu ce persoana extraordinara esti: haioasa, plina de viata si calda. Aminteste-ti de tine pentru ca tu ai fost femeia de care el s-a indragostit iar acum esti mai mult de atat.

Venim pe lume singuri, plecam in alta singuri. Poate acesta este si motivul pentru care lupta noastra nu trebuie sa fie cu solitudinea ci cu temerile.

Banii, bijuteriile, averea nu inseamna nimic, caci viata in toata nebunia si miracolul ei inseamna mai mult: inseamna iubire, iar iubirea este totul. Si nu ma refer la iubirea dintre indragostiti pentru ca aceea e chimie, ma refer la o iubire mai evoluata, aceea pe care trebuie sa o purtam pentru fiecare om din drumul nostru.

Azi vreau sa te inveselesc asa ca am o solutie de rezerva: scrisoarea pe care am creat-o impreuna in ora de contabilitate: REGLAREA DE CONTURI.

"Am crezut ca am investit amandoi, ca impartim in mod egal profitul si pierderile, dar tu ti-ai luat profitul si m-ai lasat pe mine cu pierderile. Ti-am imprumutat inima mea, dar la livrare nu am intocmit chitanta. Asa ca azi te voi evalua la pretul de iesire din stoc.

De evoluat am evoluat fara ajutorul tau, pentru ca tu n-ai fost acolo. Credeam ca lumea s-a sfarsit si ca trebuie sa intocmesc bilantul de inchidere a tot ce am avut. Dar m-am ridicat de jos, am lasat trecutul in urma si mi-am luat doar un provizion pentru deprecierea produselor finite, pe care l-am dobandit dupa tine.

Cand vei reusi sa iesi pe piata ca produs finit, sa ma anunti: produsele reziduale si cele aflate la terti nu ma intereseaza (chiar daca tertii...te pasioneaza pe tine) "

Sa nu uitam sa ne mai scriem. Uite ce creative suntem!!!! :))))))))))

Valentine's Day si kilogramele de inimioare

"Sunt la dieta, asa ca de Valentine's Day poti sa-mi cumperi bijuterii in loc de bomboane de ciocolata."

M-a amuzat mesajul dar probabil ca nu i l-as trimite niciodata sotului meu pentru ca pretuiesc ciocolata mai mult decat bijuteriile, iar iubirea o masor in momente, nu in kg de inimioare sau ursuleti de plus colectionati din supermarket.

Dupa ce o sa treaca apocalipsa mesajelor siropoase, indragostitii isi vor da seama ca iubirea nu se intretine cu o singura zi pe an, ci cu fiecare zi care trece.

Bineinteles ca nu e nicio problema sa te bucuri de o surpriza, de o floare, de o cina romantica sau de o declaratie speciala de dragoste, cu o singura conditie: ca fiecare dintre ele sa fie o constanta in cuplu.

Dragostea este un sir de momente pe care le imparti cu cel de langa tine in fiecare zi. Dragostea se consuma doar in intimitate. Cand mi-am intrebat sotul ce vom face, mi-a zambit si mi-a comunicat solemn: eu nu te iubesc doar azi, eu te iubesc in fiecare zi asa ca vom face ceea ce facem mereu, ne vom iubi.

Atunci mi-am dat seama ca 14 Februarie este presiunea pe care o resimt unii, vrand sa fie in randul lumii. Iubirea nu este sursa de fericire a unei singure zile, ea isi are epicentrul in fiecare moment petrecut alaturi de cel drag.

Iubirea nu e doar o sarbatoare. Iubirea e o lupta. Iubirea e o cana de ceai cand esti racit sau un anotimp simtit de la fereastra unui apartament intr-o imbratisare nocturna neasteptata. Iubirea stie cate ceva in plus si de cele mai multe ori este departe de a fi perfecta, dar ea decoreaza sufletul si il face sa simta fericire.

Nu vreau sa-mi sarbatoresc anii de relatie pentru ca sunt multi, vreau sa-mi sarbatoresc anii de iubire pentru ca ma fac fericita.

Mesaj catre Cupidon: Vreau sa stii ca nu port niciodata armura iar daca ti-ai risipit sagetile prin Paris nu-i problema, o sa facem un drum pana acolo. Te rog doar sa nu ti le risipesti prin Sahara pentru ca sotul meu nu vrea sa mearga prin desert.

O mie si una de porti

Dupa luni bune am incetat sa numar pareri, directii sau alegeri. Daca inainte spuneam ca mi-e frica, azi nu ma mai tem pentru ca nu mai am ce pierde. E o stare mult prea diferita, dar mai potrivita cu realitatea. Nu poti pierde ceva ce n-ai avut niciodata. Seamana cu o "fata morgana" care dispare atunci cand ti se limpezeste mintea.

"- Lumea parea mai mare candva.

  - Lumea este la fel. Doar ca...sunt mai putine in ea decat credeai."

De cate ori ne regasim in oameni de atatea ori gasim si lucrurile care ne despart de ei. Un singur moment de regasire, poate insemna o viata de cautare, cum un singur lucru ce ne desparte, poate insemna o revelatie. Nu e vorba de incompatibilitate, ci de faptul ca atunci cand rupi din tine bucati incercand sa dai viata unor vise, ajungi sa devii incomplet. 

Toate lucrurile se intampla la timpul lor, iar atunci cand ti se pare nedrept sa ti se intample tie este probabil din cauza ca nu ti-ai invatat lectia si ai insistat.

Un singur om te poate vindeca si anume: TU. 

Poate nu e bine sa traiesti pe capitole, dar e mai usor sa-ti subliniezi clipele de fericire, tot ce te doare si ti-a facut rau, lectiile.

Daca au fost momente de schimbare si nu le-ai trecut prin filtrul "eului" tau, atunci ai pierdut sansa sa afli de ce.

Nu sta intr-un loc pentru ca asa trebuie sau langa oameni cu care nu poti cladi. Stai doar acolo unde iti gasesti propriul scop si langa cei cu care poti descoperi frumosul si sinceritatea reciproca.

O mie si una de porti ai in calea ta iar daca esti victima obisnuintei, vei intra pe aceeasi de fiecare data, fara a sti cum ar fi fost daca ai fi incercat sa deschizi si celelalte o mie de porti.

Ninge cu dor...iar cand imi lipsesti simt cum imi bati in piept ca un fulg de zapada.

Luna si Soarele se intalnesc doar atunci cand este eclipsa. Cand ea il acopera aproape perfect, omenirea este martora frumusetii universale.

Uneori vad eclipsa...uneori imi ninge si-mi ninge cu dor..iar cand imi lipsesti simt cum imi bati in piept ca un fulg de zapada. Fiecare stea inghetata murmura a batai de inima si povesti. 

Imi plac povestile si in fiecare zi as scrie cate una.

Timpul are un obicei neintelegator si ne evapora apa din trup. As putea sa-i fiu amanta si sa devin nemuritoare, dar cine si-ar dori infinitul fara fulgii de zapada care se zbat in suflet si fara eclipsele solare, inceputuri sortite a reconfigura hartile...

Ninge cu dor, iar cand imi lipsesti, simt cum imi bati in piept ca un fulg de zapada.

A fost odata ca niciodata...

Am auzit o poveste incredibila. Acea poveste m-a facut sa opresc razboiul dintre mine si ceea ce credeam ca ar fi apasarile mele. Am semnat un armistitiu in care accept invazia timpului cu tot ce imi aduce el. 
Cum ar fi ca azi sa fii un munte iar maine sa te trezesti campie? Iti vei da seama de goliciune? Iti vei da seama de sens? 

Ieri am pierdut ceva material pentru care am plans...am plans ca un copil.

Acum plang pentru ca am putut plange din asa ceva ieri si ma reneg...si ma cert. Cu toate acestea, ma iert pentru a-mi gasi puterea de a-mi spune: 
- Nu plange, te-ai nascut ca sa inveti ca substanta nu inseamna materie! A avea ceva nu inseamna ca tu sa ai acel lucru.

Iar povestea incepe asa...

In cel de-al doilea razboi mondial el a fost recrutat sa plece pe front, iar ea a ramas acasa cu cele trei fiice ale lor. Cand rusii au construit podul si au trecut Nistru la noi in tara, el a murit in pozitie de tragere (ca un erou au spus toti) iar ea, tot ca un erou, a trebuit sa faca fata unui alt efort de supravietuire: bombardamentul. 

Si-a parasit casa si a plecat la drum cu cateva lucruri si cu dorinta de a trai doar pentru a-si proteja copiii. 
Ajunse din urma de focurile inamicilor, s-au refugiat intr-un grajd parasit, printre ulucile animalelor. Cea mai mica dintre fete a fost lovita de o schija care i-a retezat un picior. A incercat din toate puterile sa o ajute insa neavand mijloacele necesare si-a dat seama de vitregia ce avea sa urmeze. 
Un soldat roman ce dezertase era in trecere prin acel loc, iar prezenta lui a insemnat pentru ea "decizia ultimatum". L-a rugat sa-si foloseasca ultimele gloante pentru a-i curma suferinta fiicei sale si pentru a o cruta de la o moarte lenta si chinuitoare. 
Razboiul nu a fost al celor care l-au provocat, ci al celor care l-au trait. Fiind o adevarata stiinta a distrugerii trupesti, semnele de violenta au insemnat si sufletele, alterand umanitatea in frumusetea ei nativa.

De partea cui este Dumnezeu intr-un razboi?

Ultimele ganduri din an

Viata ni se poate schimba intr-o zi... peste noapte... intr-o fractiune de secunda. Indiferent daca o percepem ca fiind benefica sau nu, schimbarea face parte din existenta noastra si trebuie sa fim recunoscatori pentru ea.

Un an este barometrul transformarilor prin care am trecut.

Intr-un an iti poti pierde increderea, iti poti pierde bunicii, iti poti pierde jobul sau cainele care te astepta vesel acasa, iti poti pierde iubitul, copilul sau parintii, iti poti pierde un prieten sau visurile. Cu toate acestea, nu ti-ai pierdut viata. Ti-a fost data sa o traiesti prin schimbare. Ea are rolul de a te lasa mai intelept, mai bun si mai bogat spiritual.

Ultima zi din an este speranta zilei din cel ce urmeaza. De maine, prima pagina din agenda este alba.

De maine:

- nu mai cauta scuze pentru a nu face ceea ce trebuia sa faci, timp nu avem niciodata;

- nu te mai minti ca poti umple golurile din tine cu altceva sau altcineva, nu vei suprapune niciodata triunghiul exact peste romb;

- ca sa te simti extraordinar, fa o munca extraordinara, caci cea mai mare parte din timp o petreci muncind;

- fii recunoscator pentru ceea ce ai, dar nu te multumi cu putin;

- fii cea mai buna varianta a ta in fiecare zi, limitele exista pentru a fi depasite;

- nu mai cauta vinovati pentru ceea ce nu-ti reuseste ci ia-o de la capat;

Nu stralucesti decat prin ceea ce a pus Dumnezeu in tine. 

LA MULTI ANI !

La 30 de ani

Zambeste si nu schimba nimic! Bucura-te de tine asa imperfecta! Bucura-te de tine in orice moment si mai presus de toate, crede.

Timpul a cernut deja ce-i mai bun in viata ta si doar aceia care ti-au ramas alaturi, sunt cei de care ai nevoie.

Ai invatat cum se simte sa traiesti, ai invatat sa te desparti de barbati si sa-l opresti langa tine pe cel care il meriti, ai invatat ca exista o fiinta in lumea asta pentru care ai face totul iar ea te striga: mama. Ai invatat ca poti decide singura si ca alegerile tale au fost cand gresite, cand corecte, dar ele te-au facut sa fii cea de acum.

Ai ramas acelasi copil dintotdeauna. Asta nu s-a schimbat. S-a schimbat doar curajul de-a infrunta lumea si de a fi stapana propriei vieti. Ma voi lasa inspirata de ultimul Hobbit si cu siguranta vei intelege cand iti spun: "puterea nu vine din forta sabiei ci din interiorul tau".

Nu exista persoana mai empatica cu ceea ce inseamna viata ca o femeie de 30 de ani, caci senzualitatea si caldura ei pot intregi lumea dincolo de limite.

Esti mai puternica si mai frumoasa ca niciodata, pentru ca acum stii sa privesti drept in ochii celui ce iti vorbeste.

Acum stii ca, desi in suflet ai pasiunea adolescentei de 18 ani, iubesti matur si profund. Acum ai puterea de-a refuza jumatatile de masura pentru ca ti-ai sedimentat valorile si nu accepti decat intregul. Acum te daruiesti pe sine prin unicitatea propriei fiinte.

Poate ca nici la 30 de ani nu faci lucrurile perfect, dar nu le vei face nici la 80 sau 100 de ani.

Cifra in sine nu e de speriat pentru ca nu ea da varsta. 

Majoritatea femeilor de abia acum stiu de ce au nevoie pentru a fi implinite.

La 30 de ani nu iti pierzi farmecul, ci dimpotriva, este posibil sa descoperi ca experienta acumulata te ajuta sa-ti pui in valoare mai bine feminitatea.

La 30 de ani ai culoare, ai indarjire dar mai mult decat orice ai incredere. 

Ne vom revedea si la 40 sa-mi spui ce s-a schimbat si cum se simte viata, pentru ca acum stii ca vei ajunge acolo, de acum constientizezi trecerea timpului.

:))

Nu exista azi iubesc si maine imi trece, cum nu exista azi ma imbat si maine nu ma doare capul.

Unele stari pot fi imposibile...atat de imposibile incat si doctorii te-ar intreba cat de mult te-ai indepartat de realitate. 

Chiar daca ai vrea sa fugi dintr-un capat in altul al lumii, nu vei putea mistui adevarurile din tine. Nu te poti ascunde niciodata de ele si de ceea ce esti, asa cum nu iti poti ascunde umbra. Nu exista azi iubesc si maine imi trece, cum nu exista azi ma imbat si maine nu ma doare capul.

"Toate lucrurile care sunt pline de amintiri degaja o visare care te imbata si care te face sa mergi ratacind mult timp."(V. Hugo)

Ajungi la axioma universal valabila, in care spatiul te elibereaza de toate, dar te lasa vulnerabil in fata iubirii, devenind prea mare pentru a putea vedea orizontul. Efectul pe care il are capata rezonanta inimii ce iti sopteste cu fiecare bataie, ca soarele e caprui precum ochii celui pe care il iubesti. Exact ca atunci cand un copil vine spre tine cu mana intinsa si cere, dorul acela din piept iti cere libertatea, platindu-i doar timpului tribut.

Contradictiile si antitezele imbina perfect intregul. Spaima durerii de cap te poate opri sa bei si cu toate acestea nu o faci, stiind ca in urma betiei vei ramane cu euforia noptii petrecute atat de entuziasmatic. Uneori momentele de nebunie se leaga cu momentele de viata si devin cele mai frumoase amintiri. 

Nu exista azi iubesc si maine imi trece cum nu exista azi ma imbat si maine nu ma doare capul.
Ziua de maine e ceva intre: "te mai" - "desi" ("te mai" iubesc si azi "desi" e o alta zi) asa cum durerea de cap este ceva intre: "de maine" si "data viitoare" ("de maine" nu mai beau decat pana "data viitoare").

Cum iti vindeci temerile din interior...

Omul cauta un loc, cauta o poveste, cauta alti oameni sau se cauta pe el. 

In toate aceste cautari are parte de relatii, emotii si experiente. Nefiind constient de ceea ce-l inconjoara sau de propriile sentimente, de cele mai multe ori, nu-si potenteaza transformarea. 

Secretul schimbarii este intelegerea.

Maturitatea aduna temeri. 

Ne este teama de moarte pentru ca ne este teama de neimpliniri, de vinovatie si de necunoscut.

Ne este teama de iubire pentru ca ne este teama de inceputuri si pierderi: de pierderea identitatii,  a unor obiceiuri, de schimbari.

Ne este teama de batranete, de boli, de faliment, de pierderea serviciului si de viata. 

Ne este teama de despartiri, cu toate ca atunci cand am venit pe lume am venit singuri. Multi dintre noi actionam din orgoliu. Ego-ul ranit ne pune la indoiala calitatea, valoarea si capacitatea de-a fi un intreg. Nu suntem perfecti, insa suntem perfectibili. Cu toate defectele noastre, trebuie sa stim ca suntem unici, frumosi si importanti.

Cand raspandesti lumina, intunericul se spulbera pentru ca el nu este decat lipsa ei.

Frica este un sentiment autentic ce ne autoprotejeaza, insa cine traieste cu ea nu traieste deloc.

Curajul nu inseamna lipsa temerii ci diferenta de a o invinge si a merge mai departe. Fiecare dintre noi are propriile temeri, insa daca le acceptam si le depasim facem loc libertatii.

De ce un om care a pierdut tot este un om care nu se mai teme de nimic?Pentru ca nu mai are ce pierde, pentru ca este un om liber.

Cu cat esti mai constient de sentimentele si emotiile tale, cu atat le poti controla mai usor deoarece constientizarea permite transformarea.

Cineva imi spunea ca vorbesc prea mult cu sinele, dar...cu cat cobori mai mult in interiorul fiintei tale cu atat esti mai constient si descoperi transformarile pe care esti capabil sa le faci si sa le traiesti.

"Cand esti inconstient, esti intru totul in exterior, in afara casei tale, ratacind.

...

Viata nu poate fi posedata. Nimeni nu o poate tine intr-un pumn inclestat. Daca vrei sa te bucuri de ea, trebuie sa iti tii palmele deschise."(OSHO)

Draga Mos Nicolae,

Anul acesta am fost la limita cuminteniei dar mi-am pregatit cizmulitele preventiv  (poate au fost altii mai obraznici si o sa termini nuielusele cu ei). Daca reusesti sa imi aduci o coluta, o punga de skittles (ca sa gust curcubeul) si o carte...eu ma declar multumita.

Cu gandul la sarbatorile trecute, imi dau seama ce momente frumoase am trait. Am colindat orasul in cautarea unor cadouri mai mult practice decat simbolice, pe care cei dragi le stiau dinainte, dar care ii faceau sa zambeasca si sa spuna: "este exact ceea ce mi-am dorit". O fraza perfecta ce-a declansat hohotele de ras si a facut ca totul sa fie special.

Acum ca vad evenimentele de la o oarecare distanta (masurabila intr-un an) stiu cat de mult m-am schimbat. Cu toate acestea, nu am renuntat la credinta, ca cele mai frumoase clipe sunt cele in care le arati oamenilor de langa tine cat sunt de importanti. Niciodata nu e prea mult cand e vorba de daruit (nici prea multa dragoste, nici prea mult timp, nici prea multe imbratisari).

De la ultima noastra conversatie au fost cateva schimbari in viata mea. O data mi-am vopsit si parul (cu toate ca nimeni nu a observat :)))

Bineinteles ca nu vorbesc despre astfel de schimbari ci despre oamenii frumosi pe care am fost binecuvantata sa-i cunosc, despre experientele pe care mi le-ai daruit, despre lectiile pe care le-am primit.

Oamenii devin mai buni in preajma sarbatorilor, poate si din cauza faptului ca incep sa creada in minuni.

Draga Mos Nicolae, oare e prea mult daca pe langa skittles, coluta si carte ti-as cere si o minune?!

Sper, simt dar cel mai mult AM INCREDERE. 

Daca nu poti tu, poate reusesti sa vorbesti cu Mos Craciun. Ii voi scrie si lui dar o vorba buna e intotdeauna binevenita. 

:)

Semnat: un copil "semi-cuminte"(iar ce inseamna asta stim doar noi doi)