Mi-a fost greu sa-ti scriu articolul acesta, mai ales de Dragobete si mai ales ca nu sunt in masura sa dau sfaturi. De aceea tot ceea ce iti voi scrie nu este un consiliu sau vreo povata. E doar felul meu de a-ti spune ca iti sunt alaturi.
Oamenii din viata noastra sunt rand pe rand, oglinzile din noi. Ei reflecta ceea ce e frumos dar si ceea ce trebuie schimbat si astfel ne dau ocazia sa crestem. Atunci cand evoluam diferit, cand doar o persoana dintr-o relatie creste sau poate cand ne-au fost suficiente lectiile primite unii de la altii, trebuie sa ne continuam drumul in directii diferite. Stiu ca lumea ta nu mai este aceeasi, iar acum pare ca nu o sa treaca niciodata dar... o sa treaca. Timpul vindeca tot, inclusiv iubirea.
De durere nu ai cum sa fugi asa ca imbratiseaz-o. Este a ta. Traieste-o, plangi cat ai nevoie, tipa, danseaza, apoi intoarce-te la tine. Probabil ca durerea ti-a furat increderea, poate vocea si cu siguranta rimelul. Cu toate astea nu o lasa sa-ti fure speranta.
Ceea ce este adevarat intre doi oameni ramane vesnic, iar asta este pecetea oricarei relatii.
Nu trebuie sa uiti, trebuie doar sa ierti pentru a merge mai departe si in primul rand trebuie sa te ierti pe tine. Poate parea egoism, dar totul incepe cu TINE. Tu esti importanta.
Daca acum nu ai suficient aer sa respiri ia o pauza si o gura de sampanie.
Oricat de puternica ai fi nu inseamna ca maine o sa poti trece mai departe, dar nici sa uiti ca exista viata si dupa despartire.
Atunci cand nu poti explica un lucru pe intelesul tuturor inseamna ca nici tu nu l-ai inteles. Asa e si cu o relatie, nu o poti explica nimanui pentru ca nici tu nu ai inteles de ce unele lucruri s-au petrecut intr-un anume fel. Nici nu mai incerca.
Sentimentele sunt precum bijuteriile, nu merita sa le porti daca le ascunzi de tine.
Eu stiu ce persoana extraordinara esti: haioasa, plina de viata si calda. Aminteste-ti de tine pentru ca tu ai fost femeia de care el s-a indragostit iar acum esti mai mult de atat.
Venim pe lume singuri, plecam in alta singuri. Poate acesta este si motivul pentru care lupta noastra nu trebuie sa fie cu solitudinea ci cu temerile.
Banii, bijuteriile, averea nu inseamna nimic, caci viata in toata nebunia si miracolul ei inseamna mai mult: inseamna iubire, iar iubirea este totul. Si nu ma refer la iubirea dintre indragostiti pentru ca aceea e chimie, ma refer la o iubire mai evoluata, aceea pe care trebuie sa o purtam pentru fiecare om din drumul nostru.
Azi vreau sa te inveselesc asa ca am o solutie de rezerva: scrisoarea pe care am creat-o impreuna in ora de contabilitate: REGLAREA DE CONTURI.
"Am crezut ca am investit amandoi, ca impartim in mod egal profitul si pierderile, dar tu ti-ai luat profitul si m-ai lasat pe mine cu pierderile. Ti-am imprumutat inima mea, dar la livrare nu am intocmit chitanta. Asa ca azi te voi evalua la pretul de iesire din stoc.
De evoluat am evoluat fara ajutorul tau, pentru ca tu n-ai fost acolo. Credeam ca lumea s-a sfarsit si ca trebuie sa intocmesc bilantul de inchidere a tot ce am avut. Dar m-am ridicat de jos, am lasat trecutul in urma si mi-am luat doar un provizion pentru deprecierea produselor finite, pe care l-am dobandit dupa tine.
Cand vei reusi sa iesi pe piata ca produs finit, sa ma anunti: produsele reziduale si cele aflate la terti nu ma intereseaza (chiar daca tertii...te pasioneaza pe tine) "
Sa nu uitam sa ne mai scriem. Uite ce creative suntem!!!! :))))))))))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu