Nu exista azi iubesc si maine imi trece, cum nu exista azi ma imbat si maine nu ma doare capul.

Unele stari pot fi imposibile...atat de imposibile incat si doctorii te-ar intreba cat de mult te-ai indepartat de realitate. 

Chiar daca ai vrea sa fugi dintr-un capat in altul al lumii, nu vei putea mistui adevarurile din tine. Nu te poti ascunde niciodata de ele si de ceea ce esti, asa cum nu iti poti ascunde umbra. Nu exista azi iubesc si maine imi trece, cum nu exista azi ma imbat si maine nu ma doare capul.

"Toate lucrurile care sunt pline de amintiri degaja o visare care te imbata si care te face sa mergi ratacind mult timp."(V. Hugo)

Ajungi la axioma universal valabila, in care spatiul te elibereaza de toate, dar te lasa vulnerabil in fata iubirii, devenind prea mare pentru a putea vedea orizontul. Efectul pe care il are capata rezonanta inimii ce iti sopteste cu fiecare bataie, ca soarele e caprui precum ochii celui pe care il iubesti. Exact ca atunci cand un copil vine spre tine cu mana intinsa si cere, dorul acela din piept iti cere libertatea, platindu-i doar timpului tribut.

Contradictiile si antitezele imbina perfect intregul. Spaima durerii de cap te poate opri sa bei si cu toate acestea nu o faci, stiind ca in urma betiei vei ramane cu euforia noptii petrecute atat de entuziasmatic. Uneori momentele de nebunie se leaga cu momentele de viata si devin cele mai frumoase amintiri. 

Nu exista azi iubesc si maine imi trece cum nu exista azi ma imbat si maine nu ma doare capul.
Ziua de maine e ceva intre: "te mai" - "desi" ("te mai" iubesc si azi "desi" e o alta zi) asa cum durerea de cap este ceva intre: "de maine" si "data viitoare" ("de maine" nu mai beau decat pana "data viitoare").