Nu imi este obisnuinta sa scriu lunea, insa aceasta este o zi de luni neobisnuita.
O poveste a prins viata si m-a facut sa rad pret de doua ore. Spun "pret de..." intrucat a fost mai mult decat pretios ceea ce mi-au oferit acesti oameni numiti actori. In fapt ar trebui sa spun "nepret" pentru ca a fost nepretuit.
Frumusetea si emotiile descoperite nu au fost o intamplare. Initial am crezut ca datorita sufletului meu de artist m-am lasat invaluita de atata minunatie insa m-am uitat in dreapta mea si se radea cu lacrimi, m-am uitat in stanga aceleasi reactii. Peste tot in jur oamenii erau fericiti iar detaliul care facea diferenta era tonalitatea rasului. Unii radeau cu lacrimi, altii cu aplauze, unii cu exclamari, altii prea galagios(de exemplu eu cand nu ma puteam abtine), insa toti radeau cu entuziasm.
Am convingerea ca atunci cand lucrurile ajung si coboara in tine pentru a te face fericit trebuie sa le impartasesti cu ceilalti asa ca...MERGI LA TEATRU!!!
"A vedea departe este ceva, a merge acolo este cu totul altceva."
Nu ma simt Julia Roberts din "Pretty Woman", pentru ca am fost la opera si merg la teatru de cate ori am ocazia, insa ma simt precum Maria Antoaneta (nu pentru interesul asupra bijuteriilor) ci pentru interesul asupra frumusetii adevarate nonconformiste.
Si da...probabil ca unii nu vor intelege ceea ce scriu insa tot nu ma las. Cei care vor sa schimbe ceva intuiesc ceea ce spun si intuiesc ca schimbarea incepe din radacina sufletului nostru si din noi insine. Anca Ţurcaşiu, Andrei Duban, Liliana Pană, Dragoş Ionescu şi Dan Tudor nu au fost doar actorii minunati care mi-au soptit:"mai bine sarac, decat imprumutat", mai bine cu zambetul pe buze decat cu furie printre dinti, ci sunt personajele care cunosc replicile pentru amanuntele vietii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu