Ceva simplu fara TVA

In fiecare an, ziua mea de nastere a fost despre ceva diferit. Anul trecut a fost despre relaxare la malul marii, acum doi ani a fost despre schimbare (despre mutarea la un alt loc de munca), acum trei ani a fost despre un dans in ploaie, acum patru ani nici nu mai tin minte (probabil ca nu a fost atat de important). Dar anul acesta a fost despre ceva simplu si fara TVA.

Am primit multe cadouri: parfumuri, bani, haine, dar cel mai frumos a fost cand am primit ceva simplu si fara TVA: un biletel.

"Un cadou trebuie sa aduca bucurie. Faptul ca mi-am facut ordine in sifonier sigur te va bucura. La multi ani!".

Uneori sunt prea realista, alteori visez cu ochii deschisi iar anul acesta ziua mea de nastere a fost despre o fericire simpla si fara TVA, despre un picnic in sufragerie si biletele cu zambet. 

Mi-a fost dor de ea, de acea bucurie discreta pentru care nu ma cunoaste decat omul de langa mine pentru ca doar el ma vede dimineata ciufulita si nemachiata, cu zambetul abia trezit si el.

Ma uit in jur si lumea e asa desavarsita...iar asta ma oboseste groaznic. Este atata perfectiune pe Facebook, atata fericire perpetua in relatii care mai de care minunate, o lume cu abdomene formidabile pe plaja si buze perfect rujate.

Iar eu...nici macar unghii cu gel nu am cu toate ca mi-ar fi necesare. 

Emitem mai multe etichete decat o fabrica de textile, poate asta e motivul pentru care fiecare se vrea a fi vazut intr-un anume fel.

Cateodata ma uit in oglinda dupa riduri. Nu le-am gasit, dar am ajuns sa-mi vad cearcanele.

Le-as da la schimb pentru un rid si ceva simplu fara TVA.

Nu timpul este cel care vindeca, insa el este cel care trece.

Dragostea face enorm de mult bine si probabil ca ar fi trebuit sa luam avionul si sa te strangem in brate. Dar, din pacate nu reusim intotdeauna sa facem ceea ce ne dorim.

E greu sa mai traiesti "normalitatea" cand pierzi pe cineva drag, indiferent sub ce forma ajunge sa se intample asta. Nimeni nu simte ceea ce simti tu, pentru ca pierderea cuiva este ceva ce fiecare traieste in felul sau si e firesc sa fie asa. In momentul acesta cel mai probabil auzi ca "timpul vindeca tot" si cu siguranta nu ti se pare a fi asa. Poate ca pana la urma nu timpul este cel care vindeca, insa el este cel care trece si ne ajuta sa avem si alte puncte de vedere. 

Cand iubesti pe cineva nu-ti mai apartii intru totul, iar cand il pierzi, pierzi si o parte din tine. Da, poate ca uneori fuga de prezent creeaza iluzia unor realitati paralele si din cand in cand ai dreptul sa te refugiezi in ele.

Mi-ai spus: "ca vei ramane singura cu durerile tale si ca e nedrept ceea ce s-a intamplat". Ca toate se petrec cu un sens este uneori stupid: ce sens ar avea sa se intample lucrurile asa!? 

Eu nu am dreptul sa iti vorbesc despre moartea sotului tau, doar am dreptul de a-ti fi alaturi.

Candva credeam ca toti ceilalti detin secretul fericirii si nu intelegeam ce imi scapa, dar intre timp am descoperit ca fiecare lupta cu durerile lui intr-un anume fel.

Samburele visinei poarta in el copacul, poarta frunzele si adierea anotimpului in care fructul s-a copt, poarta stelele care l-au luminat si cuibul pasarilor. Samburele va continua sa existe prin copacul ce i-a dat viata si a pasarilor ce i-au cantat. Cand copacul si pasarile nu vor mai fi, va continua sa existe prin adierea vantului. Cand vantul va inceta sa mai bata, va continua sa existe prin inaltimea cereasca. Si toate astea pentru ca frumusetea iubirii trece dincolo de transformari si de timp.