Despre prima dragoste imi aduc aminte ca avea ochi albastri, miros de iarna si mi-a fost coleg din clasa I pana in clasa a VIII-a...si da l-am iubit in tot acest timp. Nu i-am spus niciodata ci doar ii scriam cate o poezie stangace pe care o citeam numai eu si pe urma o aruncam.
Nu ne-a fost predestinat sa fim impreuna cu siguranta ci doar mie mi-au fost daruite niste emotii ca sa am motivatia creativitatii de mai tarziu. Mi-au fost daruite anumite trairi pentru ca, aflandu-ma in perioada dezvoltarii constiintei mele ca om, sa pot universaliza ideile despre iubire, conceptele si valorile care astazi ma ghideaza.
Nu iubesti o data, de doua ori sau de cinci ori...iubesti de cate ori este nevoie.
Iubesti de cate ori este nevoie sa inveti ceva despre tine, despre lume si despre ceea ce te inconjoara. Si mai presus de toate iubesti diferit de fiecare data, dorul este diferit, emotiile sunt altele desi definesc acelasi sentiment, suferinta se traieste unic, atingerile iti soptesc mereu ceva nou.
Chiar si unei dragoste din copilarie nu ii poti spune: nu ai fost dragoste adevarata!
Iubirea te invata multe, te invata ce este rabdarea, te invata sa ierti, te invata sa pierzi, te invata sa zbori, te invata ca intre cer si pamant traiesc pasarile.
................
Chiar si unei dragoste din copilarie nu ii poti spune: nu ai fost dragoste adevarata, pentru ca de cele mai multe ori lasa ceva frumos in urma ei: amintirea unei povesti sau a unei lectii, in functie de conjunctura.
In cazul meu prima iubire este amintirea unei lectii: aceea de-a avea curajul sa spun ceea ce simt cu riscul de a nu primi nimic inapoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu