In fata Ta nu am justificari, nu am nume si nici revolte. Am reusit sa ma pierd in preocuparile zilnice iar cand ma dezmeticesc imi aduc aminte ca doar Tu trebuie sa fii certitudinea mea din orice decizie, raspunsul complet la orice intrebare sau nelamurire.
Inima mi se zbate in creier pentru ca nu ma simt vrednica de a fi copilul Tau. Tarziu in noapte cand atipeste lumina imi este frig de inghetul faptelor curajoase. Imi caut permanent scuze si le gasesc ba in profesie, ba in cei din jur, ba in timpul care trece ...cand de fapt sunt singurul vinovat pentru viscolul din mine. Ma ghidez dupa intuitie, ma bazez pe corectitudine dar nu am puterea de a face mai mult.
Cad, prabusind cetatea din piept si tremur la gandul ca ar exista si varianta de a bate la alta poarta decat a Ta. Mi-e frica de faptul ca nu sunt ceea ce vrei Tu sa fiu si ca imi pierd din continut putin cate putin in fiecare zi. Nu de Tine ma indoiesc...ci de mine, de faptul ca ma aplec precum salcia de la drumul Tau.
Mi-ai fost mereu aproape. Te-am simtit de multe ori, chiar si in greseli. Te-am simtit in lacrimi, Te-am simtit in zambete si Te-am simtit in schimbarile din viata mea.
Stiu ca iubirea Ta este atat de mare incat nu ma va abandona niciodata. Nu ea este cea care abandoneaza ci cel care nu mai crede. Ramurile intortocheate ce ne prind gleznele si ne tin pe loc pot fi desprinse prin credinta.
Nu Ti-am mai vorbit de mult si Iti cer iertare. Vreau sa simt din nou emotia intelegerii dintre noi: ca eu Te voi purta in mine iar Tu nu ma vei abandona niciodata si imi vei da curaj sa ma desprind de o lume impietrita.
Doar Tu poti pastra conturul si continutul intact: al omului, iubirii si vietii.
Tu esti sensul cautarilor caci nimic nu este regula fara Tine si Fiul Tau.
Sursa foto: http://fc07.deviantart.net/fs70/f/2010/134/d/c/The_World_is_a_Playground_by_xetobyte.jpg
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu