Mă întreb adesea ce ne determină să schimbăm soneria telefonului, ce ne convinge că povestea noastră nu-i o banalitate iar noi suntem creaţi pentru a împlini un destin.
Acum este la modă să fim logici, coerenţi și performanţi. Nimic rău în toate acestea însă treptat alunecăm în panta corporatiștilor fără a mai oglindi în priviri cerul cu orizonturi nesfârșite ci doar asfaltul de sub talpa obosită.
Trebuie să alergi pentru a nu fi obișnuinţă...pentru a nu deveni niște banalităţi ale societăţii în care trăim.
Mulţi spun că sunt îngrijoraţi din cauza superficialităţii însă mai îngrijorător este că tot ei sunt cei care nu știu să mai aprecieze sinceritatea, zâmbetul sau libertatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu