...pentru ca ma declar femeie

Scurtez drumul de la nemultumire la impacare printr-un zambet...pentru ca ma declar femeie.

Plang de fiecare data cand revad "Sweet November" sau "The Notebook"...pentru ca ma declar femeie. 

Sensibilitatea nu este doar un detaliu ce face diferenta dintre sexul frumos si cel puternic. Daca nu ar fi confundata cu slabiciunea am observa de ce a fost daruita femeii si de ce poate modela interiorul emotional.

Daca n-as avea sentimente, as putea deveni cea mai inteligenta femeie de pe pamant, spune Anais Nin. Eu as reformula si as spune ca daca as fi lipsita de sentimente, de sensibilitate sau emotie nu as gasi definitia de "eu" si nici de "femeie".

Fragilitatea poate fi putere. Mecanismul de autoaparare e in noi si se declanseaza in functie de sirul evenimentelor ce ne modeleaza existenta.

Nu renunt la responsabilitatea de a fi puternica dar sensibila pentru ca ma declar femeie. Nu renunt la menirea de a fi om, de a-mi recunoaste imperfectiunile, de a-mi dori totdeauna mai mult si de a zambi...pentru ca ma declar femeie.

Dragostea are ochi, urechi si maini...

Dragostea are ochi pentru ca o privire este intotdeana suficienta.
Dragostea are maini pentru ca are atingeri. 
Dragostea are urechi pentru ca stie sa asculte.

Dragostea este cu adevarat o fiinta avand constiinta proprie si vointa individuala. Barbatii spun adesea ca femeia reprezinta un adevarat mister al omenirii, de aceea cu usurinta as spune ca iubirea este femeie.

Iubirea este femeie pentru ca este irationala, dar ea... aceasta fiinta irationala poate sa transforme pana si profunzimea umbrei tale. Daca nu te-a fulgerat din cap pana in picioare privirea ei macar o data atunci fugi pentru ca nu iubesti.

Daca atingerea ei nu ti-a trezit simturile traiesti o dragoste fara maini. Daca inima ta a ramas la fel de constienta la soaptele ei traiesti o dragoste fara urechi. Daca privirea ei nu te-a rascolit niciodata traiesti o dragoste fara ochi...traiesti o dragoste oarba...iar dragostea nu este oarba... ea vede, simte si aude.

Sursa foto: http://poze-super-misto.blogspot.ro/2011/05/imagini-de-dragoste-poze-desktop-alb.html

Fundatia sufleteasca-relatiile cu ceilalti

Ceea ce construiesti cu fiecare in parte iti ofera posibilitatea de a te descoperi pe tine ca om. Relatiile cu ceilalti reprezinta fundatia noastra sufleteasca.

Ce ma implineste pe mine intr-o relatie...in orice relatie este increderea. Ca vorbim despre iubire, prietenie sau colegialitate totul se reduce la acest sentiment de securitate. 

Ca o relatie sa fie sanatoasa si sa functioneze armonios este necesara insa reciprocitatea ei. O relatie lipsita de incredere e ca o floare daruita unui orb ce nu se va bucura niciodata de frumusetea ei. 

Prieteniile sunt complicate in special daca sunt sub semnul presiunii unui grup insa nu trebuie supuse unor compromisuri constante. 

Ce inseamna o relatie armonioasa?! 

Raspunsurile sunt diverse si se raporteaza la valorile personale. 

O relatie armonioasa pentru mine inseamna sa ma simt bine in preajma acelui om, sa nu ma faca sa ma simt trista, manipulata sau neglijata. O relatie armonioasa inseamna sa am siguranta ca acel om nu va face niciodata nimic in detrimentul meu, ca ma va ajuta sa cresc, sa fiu mai buna pe zi ce trece, ca imi ofera o stare de siguranta si ca nu exista probleme intre noi pe care sa nu le rezolvam prin comunicare. Ce nu pot tolera si din pacate ma face sa devin impulsiva in reactii sunt acuzele nefondate, nedrepte sau lipsite de substrat. 

Diplomatia este calea spre bunastare, inclusiv cea sufleteasca deci ea este totodata o lectie pe care trebuie sa o deprind si sa o aplic mai des in relatiile cu ceilalti. 

Nu vreau sa aduc vreo justificare imperfectiunilor mele ci doar constientizarea si corectarea lor. Nu sunt un om atat de spiritual incat sa vad dincolo de barierele materialului insa imi doresc sa traversez permanent transformarile constiintei. 

Fericirea nu este ipocrizie si nici nu se cumpara in rate

Fericirea nu este ipocrizie ci o stare. Ea nu se descrie si nici nu se cumpara in rate. 

Cum ar fi ca bancile sa comercializeze fericirea?!

Care ar fi criteriile de eligibilitate ale clientilor ei? 

Cine are capacitatea de a rambursa fericirea?

Care este costul acesteia?

Daca dobanda unui suras ar fi o imbratisare sau tot un suras m-as oferi sa lucrez gratis intr-un astfel de loc. Sa dam prioritate asadar investitiilor in astfel de imprejurari.

Fericirea se ascunde in detalii...insa in fapt e simpla. Ea este in zambetul celor din jur si in momentele ce par a fi doar clipe. Cand vine vorba de fericire, timpul se metamorfozeaza. Orele tind sa para secunde iar secundele...amintiri.

Cand universul a decretat ca sunt matura am hotarat sa dau atentie "fleacurilor". Permanenta victorie asupra blocajelor sau asupra gandurilor ne ofera oportunitatea descoperirii unei stari. Ceea ce ne emotioneaza, ceea ce ne implineste, ceea ce ne permite sa fim noi insine este fericire. 

Fericirea nu este ipocrizie...fericirea nu se cumpara in rate.

Azi sunt batrana...doar azi

Uneori ma simt batrana din cauza ca am prea multe amintiri si prea multe ganduri. Zeci de minute sunt in trecere pe langa noi, ne creeaza aducerile aminte apoi ne abandoneaza in ticaitul ceasornicului vietii.

Am constiinta incarcata ca nu traiesc frumos precum fluturii, ca ma aplec de la drumul drept precum salciile si ma mustra gandul ca anii trec pe langa mine iar eu nu-i onorez cu atentia cuvenita.

Azi sunt batrana fara a fi deloc un om profund...azi sunt batrana de la prea multe amintiri si de la prea multa oboseala. Ma osteneste pana si mimica celorlalti pentru ca mi-e greu sa descifrez ce vor de la mine.

Azi sunt batrana pentru ca am lasat lumina aprinsa in dormitor pe timpul zilei si pentru ca am uitat sa mananc. Azi sunt batrana pentru ca dincolo de timp am zambit fara sa cred.

Dar cum iertarea este in prezent gratuita prin plata scumpa din trecut am sa ma iert pentru ziua de azi iar maine voi incerca sa am mai putine amintiri. Azi sunt batrana...doar azi caci maine copilul din mine se va razvrati sa cucereasca din nou lumea.

Trebuie să alergi pentru a nu fi obişnuinţă

Mă întreb adesea ce ne determină să schimbăm soneria telefonului, ce ne convinge că povestea noastră nu-i o banalitate iar noi suntem creaţi pentru a  împlini un destin.

Acum este la modă să fim logici, coerenţi și performanţi. Nimic rău în toate acestea însă treptat alunecăm în panta corporatiștilor fără a mai oglindi în priviri cerul cu orizonturi nesfârșite ci doar asfaltul de sub talpa obosită. 

Trebuie să alergi pentru a nu fi obișnuinţă...pentru a nu deveni niște banalităţi ale societăţii în care trăim. 

Mulţi spun că sunt îngrijoraţi din cauza superficialităţii însă mai îngrijorător este că tot ei sunt cei care nu știu să mai aprecieze sinceritatea, zâmbetul sau libertatea.