Daca tu esti o pasare...atunci am si eu aripi!

Azi au zburat pe langa mine mai multe vrabiute. Prezenta lor a echilibrat ceva in interior facandu-ma sa traiesc o clipa de fericire suprema, deplina si pura. Pret de cateva secunde totul in jur s-a transformat, iar sufletul mi s-a incarcat de acele fiinte fragile si minunate. Nu m-am gandit vreodata ca un lucru atat de banal poate aduce atat de multa fericire. Banuiesc ca uneori fericirea este simpla!

A fost un moment efemer in care m-am simtit implinita, iubita si frumoasa dincolo de orice indoiala sau intrebare. A fost o clipa in care nimic nu mi-a lipsit. As fi putut intampina cu zambetul pe buze orice mi-ar fi soptit soarta pentru ca eram puternica si mai presus de toate independenta. Ce moment frumos pentru care viata trebuie apreciata!

Am vrut sa fac o poza pentru a impartasi acea clipa insa nu am reusit. M-am gandit apoi la iubire si mi-am spus: daca tu esti o pasare...atunci am si eu aripi!

Acum am ramas cu amintirea lor si imi doresc ca intr-o viata viitoare sa fiu o vrabie. Vreau sa simt cum pierd printre aripi cerul si pamantul, vreau sa simt libertatea zborului, vreau sa ma simt fara hotare.

Cand imi lipsesc mie insami o sa ma aduc inapoi prin amintiri, o sa ma aduc inapoi prin momentul in care am simtit ca nu exista varsta, timp, suferinta sau intrebari ci doar zbor.

„If You're A Bird I'm A Bird” – The Notebook

Cand iubesti un barbat...

Firescul in dragoste apare atunci cand gesturile celuilalt te implinesc. Exista nenumarate lucruri pe care le poti face cand iubesti un barbat dar o parte din ele sunt indispensabile pentru nebunia si frumusetea relatiei asa ca respira adanc si:

1. Visati impreuna! Visati si planuiti lucruri mici...lucruri mari, lucruri care par imposibile, banalitati cotidiene pentru ca un vis faurit impreuna devine mai usor o realitate in doi. Lasa-te surprinsa de dorintele lui, lasa-te purtata de gandurile soptite si zambiti impreuna la ceea ce ati putea face sau deveni.

Chiar daca v-ati hotarat sa va faceti planuri numai pe termen scurt nu va fi nicio problema sa-l iei in brate si sa-i spui:"Vreau sa imbatranim cu vise noi!". Daca te iubeste nu se va speria ca-ti doresti sa imbatraniti impreuna si va fi mandru ca-l vrei pe termen lung.

2. Spune-i ce inseamna pentru tine! Uneori emotiile au sau nu cuvinte. Daca simti ca trebuie sa i le spui...atunci spune-i fara sa astepti un raspuns de la el. Dragostea are ochi, urechi si maini iar daca el tace in acel moment nu inseamna ca nu te iubeste. Mai bine sa primesti un zambet pentru ceea ce i-ai oferit decat un raspuns "obligatie". In definitiv...emotiile nu au mereu cuvinte.
Spune-i cand esti suparata pe el si cand te face sa suferi. Spune-i cand vrei sa vedeti apusul in camasa cu nasturii rupti de el. Spune-i cum a fost la serviciu, spune-i cand ai o problema sau vreo alegere pentru care ii vrei sfatul, spune-i ca ti-a fost dor de el, spune-i cat e de special si spune-i cum te face sa te simti atunci cand te saruta neincetat sau te imbratiseaza pe neasteptate. 
Spune-i ce inseamna pentru tine! Are dreptul sa stie.

3. Bucura-te de timpul petrecut impreuna! Bucura-te de el atunci cand esti cu el. Bucura-te de clipa in care te arunca in gol intr-un infinit de ganduri, de dorinte, de senzatii pentru ca acel gol este un plin fericit al iubirii voastre. Priveste-l in ochi si iarta-l ca nu a stiut cat de mult ti-ai dorit sa fiti impreuna intr-un anume moment sau ca nu a fost disponibil pentru tine cand l-ai rugat. Bucura-te ca ai secrete pe care numai el le stie si de faptul ca ploaia il face sa se gandeasca la tine.
Bucura-te cand isi face griji si te intreaba daca esti ok. Bucura-te cand il vezi in tricou sau camasa si cand te priveste ca pe un copil rasfatat cu prea multe probleme(le are si el pe ale lui). Iar in final conteaza clipele in care vrea sa fiti impreuna nu cele in care nu este cu tine.
Bucura-te cand poti, cum poti, cat poti...de el.

Si toate acestea ...pentru cand o femeie iubeste un barbat. Cand un barbat iubeste o femeie este o alta poveste. :)

Cu pasi de hartie...

Ce zi galbena pentru zbaterea gandurilor mele...aproape ca simt toamna in mijlocul temperaturilor de vara.

Cu mainile stranse la piept astept...nici eu nu stiu ce astept sau ce as vrea sa urmeze. 
Cu pasi de hartie, timizi dar siguri strabat camerele dintr-un capat in altul cautand raspunsuri la miile de intrebari ce-mi dezbraca genele de ploaie.

As lua o pauza de tigara insa nu fumez. Daca as face-o...probabil as lua o pauza de la fumat. Insa, o intentie sau un plan nematerializat nu are nici macar valoarea unei greseli caci ea te invata ceva.

Eu stiu...zambetele vorbesc mereu aceeasi limba, privirile sunt icoana cerurilor din noi, rabdarea este masura echilibrului ce va urma, iar lumea de ieri va fi cea de maine in ochii unui viitor contemporan.

Cu zambetul rasfatat si cu vechea mea toamna in suflet ii soptesc timpului de ce vreau sa ma lase copil. 

E un cerc vicios in toate intrebarile ce ne provoaca de aceea mai bine doar privim soarele cum apune si cum despica cerul in rosu si intuneric. 

As lua o pauza de tigara insa nu fumez. Daca as face-o...probabil as lua o pauza de la fumat.

"Te scot la un zambet?Platesc eu!"

- Bine...platesti tu!Doar ca as vrea...

-Ce ai vrea?

-Sa ma scoti la un zambet cu ploaie!

-O sa comandam si ploaie...dar de ce?

-Pentru ca atunci cand ploua:"Sunt cea mai frumoasa femeie din lume!" si imi doresc sa fiu asa pentru tine.

 :P

Intrebare: Ce te vezi facand peste 5 ani? Raspuns: Ceea ce ma face fericita!

Intrebare: Ce te vezi facand peste 5 ani? 
Raspuns: Ceea ce ma face fericita!

M-am gandit mereu de unde aceasta intrebare? Cu siguranta a fost importata intrucat noi romanii suntem prea spirituali si creativi pentru a standardiza un proces de cunoastere (cel putin asa imi place sa cred).

In orice caz nu exista un raspuns perfect la aceasta intrebare. Desi a devenit epuizanta in cadrul interviurilor iar unii au adus-o la limita superficialitatii am hotarat sa-i acord o sansa.

Avem nevoie in viata noastra de lucruri constante, de aceea le vedem si peste 5 ani neschimbate insa uneori soarta devine surprinzatoare si ne poate pune de la o zi la alta in ipostaze nebanuite. Atunci "ce te vezi facand"?!Ca este vorba de 5 ani, de un an, de o luna, de o zi sau de o clipa...intrebarea ramane aceeasi.

Suntem diferiti de la o perioada la alta, evoluam diferit si inconstant in raport cu celelalte persoane, cu timpul sau in raport cu succesiunea unor evenimente si atunci este necesar sa ne agatam de adaptabilitatea pe care ne-o ofera propria persoana.

Intr-o perioada de 5 ani putem trai mii de tristeti, mii de bucurii, emotii, confuzii, alegeri, oportunitati, esecuri...toate avand ca scop un singur lucru: sa ne transforme.

Iar atunci raspunsul la intrebarea: " Ce te vezi facand peste 5 ani?" pentru mine este: " Ceea ce ma face fericita!"

Pentru tine care este raspunsul la aceasta intrebare?

Tine minte doar ca...NU EXISTA UN RASPUNS PERFECT.

Sursa foto: http://filzfina.files.wordpress.com/2011/07/happy.jpg

Cand imi simt legate mainile...

Magicienii nu isi folosesc intamplator mainile, le folosesc pentru ca psihologia lor dezvaluie intentii, povesti si conexiuni.

Mana stanga reprezinta un simbol lunar si intruchipeaza justitia, in timp ce mana dreapta este personificarea emotiilor si este un simbol solar.

Cu mana dreapta daruim, cu mana stanga primim.

Puterea lor este mai mult decat o intentie iar atunci cand imi simt legate mainile, traiesc o zbatere continua de a dezlega nodul si de-a anticipa frumusetea libertatii.

Exista un echilibru in toate de aceea mainile incatusate nu pot picta fluturii si nici nu pot imbratisa. 

Mainile incatusate nu pot spala dureri si nici nu pot aduce zambete.

Mainile incatusate nu pot visa, nu pot atinge luna, nu pot cumpara flori sau culege maci.

Mainile incatusate nu pot smulge din radacini copacii bolnavi si nici nu pot planta ciresi. 

Da...traim intr-o lume cu mainile prinse de noduri straine, traim intr-o lume cu pieptul ancorat in actiuni efemere insa depinde cat si cum intindem palmele catre cerurile din noi. 

Exista un loc in care ma simt in siguranta...

Sunt un om imperfect emotional, fizic si comportamental dar care isi doreste permanent sa devina mai bun, sa descopere, sa creeze si care crede ca realitatea exista deopotriva in simturi si actiune. 

Sunt un om care crede ca lumea poate fi schimbata prin gesturi simple, prin curaj si generozitate. Nu ma raportez la intreaga lume ci doar la cea care ne inconjoara pe fiecare in parte.

Mi-e teama de intuneric si de judecata, mi-e frica de apa adanca si de singuratate, mi-e teama ca intr-o zi nu voi mai avea langa mine zambetul celor pe care ii iubesc.

Avem un interior vast si infinit de temeri. Cu toate acestea exista un loc in care ne simtim in siguranta, departe de standardele si etichetele lumii.
Pentru mine acest loc este in bratele celor dragi. O imbratisare imi face lumea mai frumoasa caci ea este puntea catre radacina sufletului meu.

"Platim cu obiecte absenta sentimentelor. Uitam ca o imbratisare este mai cuprinzatoare decat orice tratat despre iubire".(Valentin Nicolau)

La sfarsitul zilei tot ce imi doresc este o imbratisare.
Exista un loc in care ma simt in siguranta si departe de exigentele lumii iar acela este...in bratele tale.

Foto:http://blog.freepeople.com/2013/07/5-reasons-give-hugs/

"La tine-n brate m-as muta"

Nu-mi plac schimbarile dar...ador inceputurile

Stiu...e un mic paradox...nu-mi plac schimbarile dar ador inceputurile.

Exista doua categorii de oameni (cel putin asa credeam pana acum): cei care tanjesc permanent dupa noutate si nu se pot lasa subjugati de monotonie si cei care iubesc confortul unei stari de fapt, a unei stari mentale, iar schimbarea inseamna un dezechilibru in viata lor.

Recent am descoperit in mine cea de-a treia categorie. Poate sunt persoane care vor descoperi in ei insisi cea de-a patra...sau a cincea categorie...nimic nu este limitativ...tocmai aceasta este frumusetea unui inceput, faptul ca reprezinta frumusetea unei descoperiri.

Pentru cea de-a treia categorie de oameni o schimbare este incomoda...dar orice inceput inseamna evolutie (evolutia unei stari, a unui sentiment, a unor informatii). Niciodata nu mi-au placut schimbarile pentru ca renuntarea la acele lucruri care nu-mi mai sunt suficiente aduce si pierderea a ceea ce candva mi-a adus fericire. De exemplu, cand fac curatenie nu pot arunca biletele din excursii...de fiecare data cand vreau sa fac asta imi amintesc unde am fost, oamenii alaturi de care mi-am petrecut acele momente minunate si renunt.

Nu-mi plac schimbarile pentru ca nu-mi sunt comode si pentru ca anumite lucruri imi doresc sa ramana constante in viata mea. 

Cu toate acestea nu cred ca putem fi fericiti...fara inceputuri. Ele sunt cele care ne fac sa zambim in drum spre casa si ne amintesc ca traim.

Venirea pe lume a unui copil este o schimbare mare si poate nu atat de usoara pentru o mama...insa legatura ce se creeaza cand isi tine prima data copilul in brate reprezinta inceputul care ii aduce zambetul pe buze si in suflet.

Schimbarea locului de munca unde ai construit alaturi de o echipa frumoasa tot ce se putea mai bun este incomoda dar cand o iei de la capat si vezi ca treptat...reusesti sa construiesti lucruri noi si la fel de durabile reprezinta un inceput care te ambitioneaza si o evolutie personala.

La fel si in dragoste...o alta persoana in viata ta iti poate schimba rutina, insa ea este inceputul gandurilor tale. Pana la fluturi si inapoi e o zbatere ce inseamna schimbare dar si un inceput ce iti aduce emotii.

Nu ne-am intalnit intamplator...

Sunt deopotriva intuneric si lumina...iar aceasta ineptie este pseudonimul prin care am descoperit ca nimic nu este intamplator.

...

Un minut este un viitor indepartat...este viitorul in care nu stii pe cine vei cunoaste, in ce situatie te vei afla sau ce emotii te vor cuprinde. Toate acestea au menirea insa de a te pune fata in fata cu tine, de a te obliga sa te transformi si sa devii omul ce-si poarta propriile insomnii.

Traim permanent intr-un raport de cauza si efect iar cei pe care ii intalnim inclina balanta zilnica a vietii si a drumului nostru. 

Sunt persoane care ne motiveaza, ne dau incredere si ne ajuta sa facem lucruri curajoase dar si oameni care ne pun piedici pentru a nu inainta.

Sunt oameni care ne aduc zambetul pe buze si oameni care ne aduc ploile in suflet.

Sunt oameni pe care ii vedem prima data si avem fata de ei un atasament inexplicabil si oameni pe care nu dorim sa-i reintalnim.

Sunt oameni in preajma carora facem eforturi in a nu-i imbratisa sau tine langa noi permanent si oameni ce ne ranesc cu intentia de a ne rusina, umili si a ne dezice de valorile proprii.

Sunt oameni ce ne ofera curajul de a nu ne trada principiile, care ne sustin si ne ofera amintiri de neuitat si oameni care ne judeca cu o frecventa coplesitoare.

Pe niciunul dintre acestia nu i-am intalnit intamplator. Toti ne invata cate ceva..Ii vom pastra in suflet pe cei care ne aduc un zambet pe chip, ne ofera un motiv pentru a fi mai buni si mai frumosi dar le vom multumi si celorlati pentru ca ei ne invata sa fim puternici si ne arata ce nu ne dorim drept model.

Sub ochii reci ai lumii dansam cu totii, dar eu le multumesc acelora care ma tin de mana si danseaza cu mine.

:)

"Intamplator..."

:P

On a break

Culca-te!...E tarziu! Imi spun asta in fiecare seara, doar ca acum e ceva special: vin din vacanta...vin dintr-o pauza. 

Mi-am odihnit sufletul de agitatie lasandu-i doar libertatea de a simti frumusetea fiecarei zile pana in maduva emotiilor.  

Mi-am odihnit mintea fara a o mai supune asalturilor de ganduri, am lasat-o sa se odihneasca la umbra amintirilor precum doarme sufletul begoniei in bulbi. 

Am fost in pauza de ploile ce-mi intrasera in suflet, m-am bucurat de linistea din jur si de un dor neajuns de bucurie.

Am alergat prin nisip, am lasat valurile sa-mi spele pacatele, am numarat stelele iar norii i-am transformat prin puterea imaginatiei in pasari, apoi pe rand in oameni. 

Am avut sentimentul curat ca iubesc tot ce iubeam inainte insa mai patimas: ciresele aveau un gust mai intens, marea era mai sarata ca niciodata, visele mai puternice iar oamenii mai frumosi. Am avut sentimentul ca sunt libera.

Daca voi mai trai zile ca acestea de fericire vreau sa-mi strige: "asteapta-ma ca vin si eu...eu-bucuria de a trai, eu-bucuria de a fi om, eu-desenul unui moment de luciditate". 

Ma las inghesuita in miezul noptii de soaptele unor amintiri frumoase. Povestile noastre sunt mereu impartite pe capitole. Promisiunea pe care mi-am facut-o a fost ca in fiecare capitol nou sa fiu eu insami, sa nu-mi pierd unicitatea, zambetul si bucuria de a trai pentru ca nu-mi voi putea darui niciodata timpul trecut.

Intrebarile mele de vineri

De ce?

Pentru ca vreau... Pentru ca pot...
Pentru ca nu cred in perfectiune. 
Pentru ca am incredere...Pentru ca am idei...
Pentru ca accept provocarea.
Pentru ca ma emotionez...Pentru ca nu renunt...
Pentru ca nu mi-e teama de mine.
Pentru ca ma doare...Pentru ca visez...
Pentru ca iubesc in mii de feluri.


Pentru cine?

Pentru ceilalti...Pentru mine...
Pentru stropii de ploaie intr-o zi de vara.
Pentru lupta interioara...Pentru lupta viselor mele...
Pentru diminetile cu aroma de ciocolata.
Pentru luna septembrie...Pentru castani...
Pentru cel ce imi strange mana si ma incurajeaza.
Pentru Mos Craciun...Pentru printese si povesti...
Pentru un talent sau o carte buna.
Pentru o para...Pentru ciresele coapte din mai
Pentru cel ce-mi daruieste un zambet.
Pentru amintiri...Pentru copilul din mine...
Pentru cel ce nu ma intreaba dar ma intelege. 
Pentru libertate...Pentru alegeri...
Pentru increderea ca "de maine"... :)

Pentru ce ?

Pentru tacerea din mine ce are prea multe cuvinte...
Pentru cearta dintre decenii si minute...
Pentru intrebarile mele de vineri...
Pentru deosebirea dintre incercare si renuntare...
Pentru ambitia de-a trece peste obstacole...
Pentru celelalte intrebari ale mele de luni...